Un adevărat joc de şah se joacă în Pacific între China, pe de o parte, şi Statele Unite şi aliaţii lor.
China îşi modernizează armata, în special în marina, şi a fost implicată în confruntări, în ultimele luni, cu Japonia, pentru insulele nelocuite din Marea Chinei de Est, şi cu Filipine, pentru Scarborough Schoal. Atât Japonia, cât şi Filipine au tratate de apărare cu Statele Unite ale Americii.
Chinezii au comandat un portavion, cu un aparat de luptă J-15 pe punte, şi au desfăşurat drone în apropiere de Okinawa, conform relatărilor de presă. Între timp, SUA s-au reangajat în Pacific şi şi-au extins relaţiile diplomatice în regiune, făcând curte Myanmarului, care iese din izolare şi îşi extinde relaţiile cu Vietnamul şi Cambodgia. Puşcaşii marini americani au fost staţionaţi în Australia, şi există planuri de desfăşurare a unor nave de luptă riverane la Singapore, mişcări pe care unii analişti le văd ca fiind o politică de limitare.
Reuniunile la nivel înalt de la Beijing şi de la Pentagon, invitaţiile la exerciţii şi excursii la baze militare pentru demnitarii aflaţi în vizită au făcut prea puţin pentru a masca faptul că neîncrederea reciprocă este la un nivel record, iar aceste exemple nu au fost observate – în afara Peninsulei Coreene – de la căderea Uniunii Sovietice.
Două rapoarte majore din acest an au detaliat un guvern chinez încurajat – susţinut de ani de creştere economică, furtul secretelor tehnologice şi o flota care devine mai modernă şi concepută pentru a combate în mod specific platformele Marinei SUA – care vede SUA ca pe o superputere în declin. China este într-o tranziţie a conducerii, dar analiştii nu se aşteaptă la prea multe schimbări.
Relaţia slabă a fost numită în multe feluri, de la contradictorie la o cursă a înarmării.
"Un nou tip de război rece are loc în regiune", a declarat în iunie Teufel Dreyer, profesor de Ştiinţe politice la Universitatea din Miami, şi expert în guvernarea chineză şi politica de apărare a SUA. Teufel Dreyer a spus că este o reminiscenţă a jocului de şah dintre SUA şi sovietici, după cel de-al doilea război mondial, deşi guvernul SUA nu va recunoaşte existenţa acestui joc. Revistele militare chineze care nu sunt traduse în limba engleză spun asta "implicit", crede Dreyer.
Baohui Zhang, profesor de Ştiinţe politice la Universitatea Lingnan Centrului pentru Asia Pacific, din Hong Kong, a evitat să-l numească Război Rece. "Cred că la un nivel minim, o competiţie strategică a apărut între China şi Statele Unite", a spus Zhang. "Ele sunt în competiţie pentru influenţă şi poziţia de lider în regiunea Asia-Pacific".
China a început să-şi modernizeze flota în anii 1990, potrivit unui raport de cercetare al Congresului, lansat în martie. Motivele sunt legate în mare parte de Taiwan, care este revendicat de China, dar are auto-guvernare şi este aliat cu Washingtonul. Se crede că acum chinezii ar dezvolta o forţă anti-acces maritim, care ar încerca să împiedice Marina SUA să intervenă în cazul în care Taiwanul îşi declară independenţa şi conflictul izbucneşte.
Chinezii au, de asemenea, pretenţii teritoriale în Marea Chinei de Sud şi Marea Chinei de Est, şi pun în aplicare punctul lor de vedere privind dreptul de reglementare a activităţilor militare străine în cele 200 de mile maritime de zonă economică exclusivă.
Efortul Chinei de modernizare navală include rachete balistice, rachete de croazieră, drone, submarine, portavioane, nave amfibii, nave miniere contramăsuri, nave spital, educaţie şi formare profesională, precum şi exerciţii cu ţări precum Rusia.
Departamentul Apărării spune că unităţile moderne ale Chinei au crescut de la mai puţin de 10% în 2000 la circa 56% în 2010. Forţele combatante terestre au crescut de la mai puţin de 10% în 2000, la aproximativ 26% în 2010.
"Deciziile pe care Congresul şi ramura executivă le iau cu privire la programele Marinei SUA pentru combaterea capabilităţilor maritime militare chineze modernizate ar putea afecta probabilitatea sau rezultatul posibil al unui potenţial conflict militar SUA-China în Pacific pentru Taiwan sau altă chestiune", scria Ronald O’Rourke.
"În absenţa unui astfel de conflict, echilibrul militar SUA-China în Pacific ar putea influenţa totuşi alegerile făcute de alte ţări din Pacific, inclusiv alegerile privind alinierea politicilor lor mai strâns la China sau SUA".
Aceasta este o perspectivă descurajantă luând în considerare blocajele de la Washington, reducerile bugetului apărării, precum şi o flotă deja suprasolicitată. Mai mult de o cincime din navele Marinei militare şi-a căzut pregătirea de luptă în ultimii doi ani, iar mai puţin de jumătate de aeronavele de luptă sunt gata de misiune.
Un alt raport, "Abordarea neîncrederii strategice SUA-China", lansat în martie de Brookings Institution din Washington şi Institutul pentru Studii Internaţionale şi Strategice de la Universitatea din Beijing, arată că liderii guvernului chinez cred că vor ajunge în vârf, din cauza stării politicii şi economiei americane. Zhang a declarat că economia chineză este gata să depăşească SUA în următorii 10 ani.
Wang Jisi, un expert foarte respectat şi influent în domeniul politicii externe chineze, care a deţinut funcţii în cadrul guvernului chinez, a scris în raportul Brookings că acum chinezii se văd ca fiind în ascensiune, iar SUA le văd în declin. Ca atare, ei văd cum SUA încearcă să le perturbe creşterea spre a deveni cea mai puternică ţară din lume. "În opinia Beijingului, politica, atitudinea şi percepţiile eronate ale SUA cauzează lipsa de încredere reciprocă între cele două ţări", scrie Jisi.
O’Rourke a scris că forţa maritimă anti-acces emergentă a Chinei este similară forţei Uniunii Sovietice de negare dezvoltate în timpul războiului rece, pentru a împiedica forţele americane să intervină într-un conflict între Pactul de la Varşovia şi NATO. Diferenţa, susţine O’Rourke, este capacitatea rachetelor chineze de a lovi o navă în mişcare pe mare. Experţii militari au numit asta o inovaţie. Zhang a declarat că epoca globalizării nu ar putea susţine un război la scară amplă între cele două puteri, dar el era totuşi pesimist.
Despre viitor
"Acesta este motivul pentru care poziţia SUA în această problemă este atât de importantă. Dacă îşi supra-extinde angajamentele, atunci poate apărea un conflict SUA-China", de la o confruntare între China şi Filipine sau Japonia, a spus el. Chinezii sunt atenţi să nu instige un conflict militar, dar escaladează lent şi deliberat situaţia, prin pretenţii teritoriale şi restricţionarea accesului.
Chinezii explorează Marea Chinei de Sud pentru resurse naturale, cum ar fi petrolul, pentru a menţine o rată de creştere economică de 8%, pe care unii o consideră nesustenabilă. Teufel Dreyer a spus că acest lucru se face pentru a atenua nemulţumirile, prin promisiunea unui viitor luminos. "Nici o ţară nu poate sustine o creştere de 8% anual, pentru totdeauna", crede Simon Shen, profesor de la Universitatea Chineză din Hong Kong. "Există o ascensiune a naţionalismului chinez, dar obiectivul nu este doar SUA. Într-o ţară în care libertatea deplină de exprimare lipseşte, tendinţele naţionaliste pot fi, de asemenea, împotriva regimului".
Guvernul SUA a promis să îşi sprijine aliaţii din regiune, dar nu se amestecă în dispute teritoriale cum ar fi cele în care China este implicată cu Japonia, Vietnam, Filipine, Malaezia, Brunei şi Taiwan. Analiştii se tem că un supraangajament al SUA ar putea duce la un conflict.
"SUA au un interes naţional în libertatea de navigaţie, menţinerea păcii şi a stabilităţii, respectarea dreptului internaţional şi comerţului liber în Marea Chinei de Sud", a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.
Cu toate acestea, Senatul a aprobat în unanimitate un amendament pe 29 noiembrie, pentru a reafirma angajamentul SUA faţă de Japonia, cu privire la insulele nelocuite numite de Japonia Senanku, iar de China Daioyu, ca parte a Legii Apărării Naţionale, pentru anul fiscal 2013. Deci, care va fi rezultatul?
Creşterea economică a Chinei a început deja să încetinească, spune Teufel Dreyer, adăugând că AdministraTia Obama joacă bine aşteptând cu răbdare ca steaua în ascensiune a Chinei să ardă şi să cadă. "Statele Unite vor încerca din greu să gestioneze această relaţie", a spus Dreyer. "Avem multe de făcut. China în cele din urmă va fi constrânsă de deficienţele propriului sistem. SUA vor încerca să netezească fisurile [în relaţia lor] fără a renunţa la nimic, în timp ce încearcă să repare propriile noastre deficienţe".
SURSA: STARS AND STRIPES, RADOR