Ultima platformă de foraj petrolier din Venezuela, țara care deține aproximativ o cincime din rezervele petroliere de la nivel mondial, s-a închis. Venezuela are încă mult petrol și, în ciuda turbulențelor legate de coronavirus în industria energetică, piața petrolului nu a înregistrat șocuri importante. Dar, uneori, politica și dezastrul pot fi sinonime, arată o analiză publicată de National Review.
E adevărat că venezuelenii au mult petrol, dar nu au capitalul productiv necesar, deci nu au benzină pentru a-și alimenta mașinile și nici gaz propan pentru bucătării. Dar oamenii din Venezuela nici nu prea au ce să facă cu buteliile, pentru că nu au mâncare. Alimentele trebuie aduse în camioane, iar tractoarele și sistemele de irigații au nevoie și ele de petrol. Statele Unite nu își hrănesc populația de 330 de milioane de oameni (și o mare parte din restul lumii) arând cu măgari, scrie autorul analizei, făcând un tablou al Venezuelei post Chavez.
Și asta pentru că, subliniază acesta, regimul lui Chávez a decis să „pună oamenii deasupra profitului”, așa cum le place să spună democraților din America. Ceea ce s-a întâmplat în Venezuela este o versiune mai puțin sângeroasă a ceea ce propunea senatoarea democrată Elizabeth Warren și colegii ei vor să facă în Statele Unite. Ea a propus plasarea companiilor mari sub controlul guvernului federal, astfel încât acestea să obțină permisiunea federală, iar corporațiile să nu mai poată dicta.
Venezuela nu era un paradis înainte de Chávez, dar avea câteva instituții funcționale. Industria energetică a fost una dintre ele. Dar a fost distrusă. Acesta este socialismul în acțiune, socialismul real pe care îl tot auzim, care deși unii nu l-au experimentat, a reușit cumva să omoare milioane de oameni din întreaga lume de-a lungul unui secol, constată autorul analizei.
Ce se întâmplă la scară largă se întâmplă și la scară mică: nimeni nu se grăbește să investească în industria energetică a Venezuelei, în ciuda rezervelor bogate ale țării, în ciuda faptului că există potențial de miliarde de dolari. Așa cum nimeni nu se grăbește să investească în Kenosha, Wisconsin.,(zguduit în ultimele zile de revolte violente) care avea unele instituții funcționale, inclusiv o mulțime de afaceri care au fost distruse și jefuite.
Tesla construiește o nouă fabrică în afara orașului Austin, un proiect care va implica investiții de peste 1 miliard de dolari și care va angaja mai mult de 5.000 de oameni. Credeți că Kenosha e foarte important pe lista investițiilor celor de la Tesla? Credeți că ar putea exista 5.000 de oameni care ar dori acele locuri de muncă, contractori și furnizori de servicii care ar dori o parte din investiția de peste 1 miliard de dolari? Cu siguranță, da. Dar nici o persoană sau instituție sensibilă nu va investi prea mult în Kenosha. Poate și din cauza istoriei care se repetă: orașele americane care au fost afectate de cele mai grave revolte în anii 1960 au suferit un declin economic grav, față orașele care nu au trecut prin violențe similare.
Acum, în sfârșit, înțelegem de ce plutocrația mult tămâiată de democrați nu doar că poate merge bine fără muncitorul american, dar își poate păstra iahtul aprovizionat cu șampanie, sfidând consumatorul american. Dar Capitalul va merge acolo unde este tratat bine. Dacă credeți că a fi o țară bogată vă protejează de acea realitate, amintiți-vă că, în momentul în care s-a născut senatorul Warren, Venezuela era a patra țară cu cele mai mari resurse de pe Pământ.
În concluzie, autorul analizei spune: Doar, câțiva ani de radicalism de stânga au făcut ca venezuelenii să mănânce animale de la grădina zoologică. Și pentru că politicieni ca Elizabeth Warren și Hugo Chávez cred că pot remodela lumea pur și simplu lătrând la oameni și instituții. Dar politica nu este magie, iar realitatea nu este opțională. Poți lătra cât vrei, dar realitatea se va întoarce împotriva ta și te va mușca.