Rusia câștigă războiul economic. Putin nu e nici pe departe pe cale să-și retragă trupele

S-au împlinit trei luni de când Occidentul și-a lansat războiul economic împotriva Rusiei, iar treburile nu merg conform planului. Dimpotrivă, situația este într-adevăr proastă. Lui Putin i-au fost impuse sancțiuni nu din cauză că ele ar fi fost cea mai bună opțiune, ci din cauză că ele erau mai bune decât alte două alternative, respectiv, a nu face nimic sau o implicare militară.

Prima tranșă de sancțiuni a fost impusă imediat după invazie, când s-a presupus că, în câteva zile, Ucraina va capitula. Asta nu s-a întâmplat, iar rezultatul a fost acela că sancțiunile – deși încă parțiale – au fost treptat intensificate, a scris Larry Elliott într-un articol realizat pentru The Guardian.

Totuși, nu există semne imediate din care să reiasă că Rusia se retrage din Ucraina or, acest lucru nu e deloc surprinzător, din cauză că sancțiunile au avut perversul efect de a majora prețul exporturilor de petrol și gaze ale Rusiei, relansându-i masiv echilibrul comercial și finanțându-i războiul. În primele patru luni ale anului 2022, Putin și-ar putea spori actualele conturi cu până la $96 miliarde (76 miliarde lire sterline) – asta reprezentând mai mult decât triplul cifrelor din aceeași perioadă a anului 2021.

Atunci când, la începutul acestei săptămâni, UE a anunțat interzicerea parțială a exporturilor petroliere rusești, costul petrolului pe piața mondială a crescut, oferindu-i astfel Kremlinului o altă cale de scăpare. Rusiei nu îi este greu să găsească piețe alternative pentru resursele sale energetice, având în vedere că, în luna aprilie, exporturile de petrol și gaze către China au crescut cu peste 50% de la an la an.

Asta nu înseamnă că, pentru Rusia, sancțiunile nu sunt dureroase. Fondul Monetar Internațional estimează că, în acest an, economia va înregistra un regres de 8,5%, având în vedere că exporturile spre Occident au decăzut. Rusia dispune de rezerve de produse de primă importanță ca să poată asigura bunul mers al economiei, dar, cu timpul, ele vor dispărea.

Dar Europa scapă doar treptat de dependența sa de energia rusească, astfel încât, pentru Putin, o criză financiară imediată a fost prevenită. Rubla – grație controlului de capital și unui masiv excedent comecial – este puternică. Kremlinul dispune de timpul necesar ca să găsească surse alternative din țări care vor să ocolească sancțiunile occidentale.

Atunci când mai marii piețelor financiare s-au întrunit la Davos, săptămâna trecută, mesajul public a fost acela de condamnare a agresiunii ruse și de reînnoire a angajamentelor legate de susținerea fermă a Ucrainei. Dar, în plan privat, a fost exprimată o îngrijorare legată de costurile economice ale unui război prelungit.

Aceste temeri sunt întrutotul justificate. Invazia Rusiei în Ucraina a reîntărit presiunile deja existente asupra prețurilor. În Regatul Unit, rata inflației este de 9% – cea mai mare din ultimii 40 de ani – prețul petrolului a atins un nivel-record, iar, până în octombrie, cel al energiei ar urma să crească la nivel anual cu £700-800. Ultimele măsuri de sprijin ale lui Rishi Sunak (ministrul britanic de finanțe, n. red.), pentru a face față crizei nivelului de trai, au constituit cel de-al treilea pachet din ultimele patru luni, urmând ca altele să survină în cursul acestui an.

Economiile occidentale se confruntă cu o creștere economică lentă sau negativă și cu o inflație în creștere

În urma războiului, economiile occidentale se confruntă cu o creștere economică lentă sau negativă și cu o inflație în creștere – o revenire la inflația stagnată din anii ’70. Băncile centrale – inclusiv Banca Angliei – simt că trebuie să riposteze la această inflație cu două cifre prin majorarea dobânzilor. Șomajul urmează să crească. Alte țări europene se confruntă cu aceleași probleme, dacă nu cu mai multe, având în vedere că majoritaea lor sunt mai dependente de gazul rusesc decât Regatul Unit.

Problemele cu care se confruntă țările mai sărace au diverse grade de gravitate. Pentru unele, problema nu e inflația, ci foametea, având în vedere că transporturile ucrainene de grâu de la Marea Neagră sunt blocate.

După cum afirma și David Beasley, directorul Programului Mondial pentru Alimentație, “în prezent, silozurile din Ucraina sunt pline. În același timp, 44 milioane de oameni din întreaga lume se îndreaptă spre foamete”.

Putin a fost condamnat pe bună dreptate pentru că “face din alimente o armă”, dar dorința lui de a face asta nu trebuie să fie surprinzătoare. Încă de la început, președintele rus a plusat, așteptând ca toată această coaliție împotriva sa să se fărâmițeze. Kremlinul crede că pragul Rusiei de suportare a crizei economice este mai mare decât cel al Occidentului, și poate că are dreptate.

Dacă e nevoie de probe care să dovedească ineficiența sancțiunilor, atunci decizia președintelui Joe Biden, de a furniza Ucrainei sisteme moderne de lansare a rachetelor, e o dovadă. Se speră ca tehnologia modernă din SUA să reușească ceea ce interdicțiile și confiscarea activelor rusești nu au reușit să facă până acum: să-l forțeze pe Putin să-și retragă trupele.

Războiul s-ar putea încheia printr-o înfrângere completă a lui Putin, deși, așa cum stau acum lucrurile în preent, un asemenea lucru nu pare probabil. Există și alte rezultate posibile. Unul ar fi ca, în cele dn urmă, blocada economică să se arate eficiență, prin sancțiuni cât se poate de dure care ar sili Rusia să de-a înapoi. Un altul ar fi o înțelegere negociată.

Putin nu are să renunțe necondiționat, iar pericolul eventual, legat de niște pagube colaterale datorate războiului economic, este evident: scăderea nivelului de trai în țările dezvoltate, foametea, revolte datorate crizei de alimente și o criză a datoriilor în țările în curs de dezvoltare.

Date fiind atrocitățile comise de trupele rusești, un compromis cu Kremlinul este în prezent greu de conceput, dar realitatea economică sugerează un lucru, și anume că, mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la un acord.