Punctul terminus este conjunctura în care nici grecii şi nici germanii nu fac mai multe concesii. Însă în Grecia însăși, linia de demarcaţie este trecută de mult. Șomajul este la 26%, iar mai mult de 50% dintre tinerii sub 25 de ani sunt șomeri. Salariile reduse, în special în sectorul de stat, afectând în special profesii precum medicii și inginerii, au condus la o subocupare masivă. Între timp, noile activităţi economice se desfăşoară pe piețele ilegale neimpozabile. Grecii datorează bani instituțiilor afiliate UE și Fondului Monetar Internațional, toate dobândind datorii grecești neperformante de la banci care au împrumutat inițial fonduri pentru Grecia în scopul de a stabiliza sectorul bancar. Nimeni niciodată nu a crezut cu adevărat că grecii ar putea plăti aceste împrumuturi, se afată în analiza Stratfor realizată de George Friedman.
Creditorii europeni – în special germanii, într-adevăr cei care controlează negocierile europene cu grecii – au ajuns recent la propriul lor punct terminus. Germanii sunt puternici, dar fragili. Exportă aproximativ un sfert din Produsul Intern Brut în zona de liber schimb european, iar tot ceea ce amenință acest comerț amenință de fapt economia Germaniei și stabilitatea socială. Scopul lor a fost de a păstra intactă nu numai moneda euro, ci şi zona de comerț liber și puterea de la Bruxelles "asupra economiei europene.
Germania a evitat până în prezent un punct de criză extrem încheind o serie nesfârșită de acorduri cu Grecia, acorduri pe care că grecii nu le-au putut onora și nimeni nu se aştepta să le onoreze, dar care au permis Berlinului să pretindă că grecii au capitulat în faţa cererilor germane de austeritate. Această presupusă capitulare a ajutat Germania să păstreze aliniate alte țări europene îndatorate, ca națiuni vulnerabile financiar care s-au confruntat cu nebunia aparentă a unui faliment, cerând restructurarea datoriei și care au ales confruntarea mai degrabă decât acomodarea în cadrul Uniunii Europene.
Pentru germani, Grecia a reprezentat un baraj. Ce s-a aflat în spatele barajului a reprezentat o necunoscută, iar germanii nu au putut tolera riscul unei ruperi. Un default al Greciei vine cu controale de capital, cum ar fi cele observate în Cipru, probabil bariere comerciale menite să protejeze economia Greciei și o reorientare radicală a Greciei într-o nouă direcție strategică. Dacă această situaţie nu conduce la o catastrofă economică și socială, apoi alte țări europene s-ar putea alege, de asemenea să exercite opțiunea greacă. Prima opţiune a Germaniei pentru a evita un default a fost să creeze iluzia de conformitate a Greciei. A doua opțiune de a fost de a demonstra consecințele dureroase ale refuzului Greciei de a juca primul joc.
Introduceți Coaliția partidului Stângii Radicale, cunoscută sub numele de SYRIZA, unul dintre numeroasele partide eurosceptice care au apărut în ultimii ani. Syriza a mers pe o platformă ce promitea practic uşurarea austerităţii în Grecia, menținerea de programe sociale critice și restructurarea radicală a titluri de creanță ale țării, insistând că aceşti creditori ai Greciei poartă în cea mai mare parte povara datoriei. Partidele pro-europene și persoanele fizice – şi germanii, în particular – au avut tendinţa de a evita Syriza. Acestea au negociat cu partide proeuropene din țările debitoare care ar adopta o postură de rezistenţă în faţa publicului lor în timp ce încă acceptă premisa de bază propusă de Germania și Uniunea Europeană – aceea care se referă la faptul că, în cele din urmă responsabilitatea de a rambursa datoriile o are împrumutatul. Indiferent de platforma lor publică, aceste partide au acceptat prin urmare măsurile de austeritate și costurile sociale aferente.
Syriza, însă, nu a făcut-o. Un argument moral a fost lansat în spaţiul public, iar germanii au fost surzi la ea. Poziția germană cu privire la datorie a fost că debitorul este responsabil din punct de vedere moral pentru aceasta. Syriza a replicat că, de fapt creditorul și debitorul poartă în comun responsabilitatea morală.
Povestea Grecia se referă la împrumut iresponsabil și practici iresponsabile. Legea falimentului în cultura europeană și americană este un sistem de dualități, în cazul în care așteptările pentru comportament prudent sunt plasate pe ambii, debitor și creditor. Debitorul va plăti tot ce poate în condițiile legii, și în momentul în care capacitatea este consumat, creditorul este efectiv responsabil moral pentru decizia sa de a împrumuta. Cu alte cuvinte, în cazul în care debitorul intră în faliment, creditorul pierde pariul său pe debitor, iar creditul se stinge.
O retragere a Greciei din zona euro ar avea sens. Aceasta ar crea haos în Grecia pentru o vreme, dar ar permite grecilor să negocieze cu Europa în condiții de egalitate. Ei ar plăti datoria Europei în drahme la un preţ determinat de Banca Centrală a Greciei, și ar putea determina în mod unilateral plățile. Piețele financiare vor fi închise pentru ei, dar grecii ar avea puterea să inactiveze controale monedei precum și reglementările comerciale, cotind de la vânzările către Europa, de exemplu, spre cumpărarea și vânzarea către Rusia sau Orientul Mijlociu. Acesta nu este un viitor promițător, dar nici situaţia actuală nu este mai bună.
Mulți au spus că o ieșire a Greciei ar duce la prăbușirea euro. Această afirmație pare derutantă la început. La urma urmei, Grecia este o țară mică și nu există nici un motiv ca acțiunile sale să aibă un astfel de efect profunde asupra monedei comune. Dar apoi ne amintim de frica primordiala a Germaniei: aceea că Grecia ar putea crea un precedent pentru restul Europei. Acest scenariu ar fi imposibil dacă restul Europei era în condiţii bune. Dar nu este în condiţii bune. Spania, de exemplu, are cifrele șomajului aproape la fel de cumplite ca ale Greciei. Unii au subliniat faptul că Spania este în prezent una dintre țările cu cea mai rapidă creștere din Europa, ceea ce ar fi impresionant dacă ratele de creștere din restul Europei nu ar fi paralizate. În mod similar, rata șomajului din Spania a scăzut la 23%. Cei care sunt încă entuziasmaţi de Uniunea Europeană implementează astfel de îmbunătățiri banale ca o dovadă a unei schimbări radicale. Le vad ca pe un zgomot de fond ale unui accident de tren în curs de desfășurare.
Capital este partener Stratfor în România
"Beyond the Greek Impasse is republished with permission of Stratfor."
