Ne place sau nu, tristul adevar al Rominiei contemporane, i acest iceput al mileniului al III-lea, este reprezentat de starea de sanatate a natiunii, care este din ce i ce mai precara. Aceasta este reflectata si i ultimele statistici (interne, si mai ales internationale), i care tara noastra ocupa unul dintre ultimele locuri, la toti indicatorii specifici: rata imbolnavirilor, natalitate, mortalitate, boli considerate eradicate sau ale saraciei etc. Desigur, ar fi foarte simplu sa enumeram citiv
Ne place sau nu, tristul adevar al Rominiei contemporane, i acest iceput al mileniului al III-lea, este reprezentat de starea de sanatate a natiunii, care este din ce i ce mai precara. Aceasta este reflectata si i ultimele statistici (interne, si mai ales internationale), i care tara noastra ocupa unul dintre ultimele locuri, la toti indicatorii specifici: rata imbolnavirilor, natalitate, mortalitate, boli considerate eradicate sau ale saraciei etc. Desigur, ar fi foarte simplu sa enumeram citiva dintre vinovatii acestei nelinistitoare situatii cu care se confrunta rominii si sa itrebam de ce s-a ajuns aici; dar acest tip de demers ar fi doar retoric, vina principala urmind a fi „pasata dintr-o curte i alta”, conform unui algoritm binecunoscut pe plaiurile noastre mioritice. Totusi, i contextul prelungitei perioade de tranzitie – i care s-a creat si sectorul medical privat, trebuie subliniat ca bugetul pentru firmele private care ofera servicii de sanatate (inclusiv analize) este limitat, spre deosebire de unitatile statului, icurajindu-se o concurenta neloiala, din care marele perdant este pacientul.
insa ceea ce, de asemenea, trebuie sa ne alerteze este atitudinea compatriotilor nostri, care cam uita sa mai mearga periodic la policlinici, macar pentru a efectua analizele de rutina; si acest lucru i pofida celor doua sintagme la moda: „daca sanatate nu e, nimic nu e” si „este mai usor sa previi decit sa remediezi”. E drept ca nici unele dintre unitatile din lantul sanitar (de stat, semibugetare sau particulare) nu se ridica la un standard satisfacator de dotare, iar pentru unii prestatori respectul conditiei umane reprezinta doar un ideal teoretic. Doar atunci cind pentru angajare, iscriere la scoala de soferi sau alte cazuri cind este nevoie de completarea unei fise medicale ce impun si efectuarea unor analize mai calca unii pe la cabinetele medicale. Iar i aceasta perioada de capitalism salbatic, stresanta pentru majoritatea dintre noi, predispozitia la maladiile moderne (ulcere sau gastrite, afectiuni cardiace, maladii psihice, boli sezoniere – viroze, gripe etc.) este foarte ridicata; ca sa nu mai vorbim de acea categorie sociala, tot mai numeroasa, caracterizata prin doua triste cuvinte: saracie si subnutritie. Alte motivatii ale scaderii numarului persoanelor care isi fac analizele medicale (de laborator sau speciale), cit de cit periodic, ar fi si cele de natura pecuniara, cele legate de lipsa de timp si, poate, cele care tin de neicrederea i actualul sistem sanitar din Rominia.
in Rominia se fac peste 150 de tipuri de analize de laborator (chimie clinica, hematologie, imunologie, parazitologie, microbiologie, dozari hormonale etc.), dar si investigatii imagistice si explorari functionale (ecografie, tomografie, radiologie, electrocardiograme etc.). in ceea ce priveste preturile, coexista tarifele nejustificat de mari cu cele foarte mici. Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate a elaborat o grila de valori maximale, care pentru multe tipuri de analiza nu acopera costurile reale de lucru; i consecinta, compensarea pierderilor la analizele plafonate (dar subevaluate) se face prin cresterea preturilor la analizele care nu au o valoare maxima impusa, ceea ce creeaza confuzii i rindul pacientilor. Poate ca ar fi bine sa se recalculeze costurile pe baze criteriale concrete (pretul reactivilor, consumabilelor, costurile aparaturii, costurile de control calitativ etc.) si sa se adopte, ca si la produsele farmaceutice, metoda compensarii i cazul analizelor medicale (0, 10, 25, 50%), care ar permite scaderea costurilor la bugetul statului (CNASS) si ar furniza resurse financiare sporite centrelor medicale. in plus, anularea TVA la aparatura medicala si consumabile ar diminua importurile de second-handuri necompetitive (cu care se fac analize nerelevante) si ar reduce preturile. in linii mari putem clasifica i doua segmente gama preturilor pentru analize si investigatii: analize uzuale (cele mai des solicitate) si cele speciale (utile i cazul unor afectiuni deosebite, de multe ori grave prin manifestari si consecinte). Pentru cele uzuale, preturile variaza itre 20.000 – 80.000 de lei, i timp ce analizele speciale valoreaza itre 100.000 – 300.000 de lei. Sunt si analize complexe, care pot depasi milionul: ADN viral/agent HBs costa 1.340.000 de lei. Oricum, este bine de stiut ca pentru a avea siguranta unor analize complete si eficiente nu prea ar trebui sa te uiti la bani, fiindca i joc este cel mai de pret bun al omului: sanatatea. CNASS compenseaza o parte din analizele uzuale, i baza unor norme metodologice conforme cu Ordinul nr. 1041/2000, emis de Ministerul Sanatatii si Familiei.