Începutul anului 2013 a adus o declarație-șoc a ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu: de la 1 martie, finanțarea spitalelor private din fondurile CNAS urma să fie sistată, pentru ca  spitalele publice să aibă acces la un buget cu aproximativ 10% mai mare. Nicolăescu spunea atunci că cine îşi dezvoltă o afacere privată „nu şi-o face pe banul public“, iar managerii de spitale private trebuie să îşi gândească investiţia bazându-se pe forţele proprii, nu pe „ce fură de la stat sau din ceea ce încearcă să obţină prin trafic de influenţă“. Declarație hazardată din partea oricui cunoaște chiar și superficial sistemul sanitar public autohton.
Din capul locului, trebuie precizat că faptul că statul le oferă pacienților varianta tratării în clinici private, capabile să ofere clienților tehnologii mai noi și un mediu mult mai civilizat decât unitățile sanitare publice, nu este deloc de blamat. Motiv pentru care revista Capital a amendat în mod repetat tentativele ministrului Nicolăescu de „etatizare“ a fondului național de asigurări de sănătate. Măsura este absurdă, mai ales când vine vorba de programele naționale de sănătate: cunoscând condițiile mizere din majoritatea spitalelor, ar fi cel puțin cinic ca pacienții supuși dializei sau tratamentelor oncologice să fie obligați să suporte procedurile într-un mediu insalubru, când astăzi au șansa de a le efectua în clinici private care, pentru bani mai puțini primiți de la Casa de sănătate, oferă condiții luxoase, liniște, ba chiar și tratament psihologic. Michael Schenker este profesor universitar și medic în cadrul centrului craiovean Oncolab, către care merg cele mai mari sume dedicate programului național de oncologie din Dolj (de aproape două ori mai mari decât cele alocate spitalului județean). În opinia sa, formată în ani buni de experiență atât la stat, cât și la privat, „la spitalul public sunt gestionate în medie 35-40 de cazuri noi în fiecare lună, deci în medie 450-500 cazuri noi pe an, în timp ce la centrul privat avem o medie de 55-70 cazuri noi pe lună, iar anul trecut am avut 870. Pentru aceste servicii medicale, plata la centrul privat este de 90.000 de lei pe lună (până acum două luni era de 65.000 de lei), iar la spitalul public, de peste 300.000 de lei pe lună. Ceea ce încerc să dovedesc este că, în ce privește oncologia medicală și derularea programului național de oncologie, aceste centre private de mici dimensiuni sunt mult mai eficiente decât spitalele publice.“

Unde se produc nedreptățile
Problema apare când alocările se fac anapoda: de pildă, când o clinică abia înființată primește sume similare cu ale unui spital cu vechime, sau când două treimi din veniturile unei clinici se datorează contractului cu statul.
„Spitalele constănţene, în colaps: fără medici, fără bani, dar cu mulţi pacienţi“, titra în urmă cu câteva săptămâni cotidianul local Cuget Liber, articolul descriind situația subfinanțării și a deficitului masiv de personal cu care se confruntă toate unitățile spitalicești din cel de-al patrulea cel mai populat județ al țării. În paralel, sistemul sanitar din Constanța se remarcă nu numai prin sărăcia endemică și gestionarea nefericită a fondurilor publice (capitol la care situația este relativ omogenă la nivel național), ci și prin sumele mari alocate de casa județeană sistemului privat.
Ca notă explicativă, în general, valoarea totală a contractelor încheiate cu spitalele reprezintă circa 90% din totalul decontărilor efectuate de casele de sănătate. Ei bine, suma totală alocată anul acesta de CJAS Constanța cabinetelor private se ridică la circa 27 de milioane de lei, reprezentând peste 17% din alocările totale. Procente însemnate, ținând cont că următorul județ în acest clasament ad-hoc este Brașovul, cu 12,7% din fonduri alocate sistemului privat. Spre comparație, lucrurile stau cu totul altfel în alte județe similare ca populație, suprafață și nivel de trai. Astfel, în dreptul Iașiului, ponderea este de 5,5%, în cazul Timișului, de 4,4%, iar în cel al Clujului, de doar un procent.
Aberațiile unui sistem bolnav
Există situații în care alocările de la casa județeană de sănătate depășesc chiar și de două ori veniturile înregistrate de respectiva clinică în anul anterior. Cele mai numeroase cazuri de acest fel se regăsesc în Dolj. Astfel, Onco Life Center, din Craiova, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de aproape 400.000 de lei, dar anul acesta a primit dreptul de a deconta consultații și proceduri în cuantum de 620.000 de lei (pe lângă fondurile aferente programului național de oncologie). Endolife, din același oraș, a avut venituri de 200.000 de lei, dar i s-au alocat de două ori mai mulți bani. Iar centrul medical Phoenix, cu venituri de 245.000 de lei anul trecut, a primit fonduri de aproape 600.000 de lei. În acest caz, suma disproporționată poate fi justificată prin intenția proprietarilor de a deschide, în perioada imediat următoare, un spital privat cu 40 de paturi, localizat într-un centru concesionat de Consiliul Județean Dolj pe o perioadă de zece ani.
Din analiza Capital, situații atât de flagrante nu se mai întâlnesc decât rareori în restul țării: în Vâlcea, unde spitalul de geriatrie Amamed a primit fonduri cu 25% mai mari decât veniturile rulate în anul precedent, în cazul clinicilor prahovene Dentirad și Darius, cărora le-au fost alocate sume de aproape patru ori mai mari decât cifrele de afaceri și, așa cum era de așteptat, în Constanța.
Aici, iese în evidență societatea Diagnost SRL, care a realizat în 2012 venituri de 125.000 de lei, dar care a încheiat cu casa de sănătate un contract de furnizare de servicii spitalicești cu o valoare de 26 de ori mai mare. Firma este deținută de un medic ginecolog pe cât de lăudat pentru conduita profesională, pe atât de controversat, Mohamed Zaher. Acesta este administrator al spitalului privat Isis (care, la rândul său, are alocate fonduri de peste trei milioane de lei), situat în același sediu cu cel trecut în actele Diagnost SRL, la parterul hotelului Flora din Mamaia. Zaher a fost acuzat, în urmă cu ani buni, de fals și înșelăciune, pe motiv că, în intervalul 2000-2002 ar fi profesat în cadrul Spitalului Județean din Constanța fără a avea viză de ședere în țară.
Le oprim. Sau nu. Sau da
Mai multe spitale au anunţat în ultimele luni că nu mai au bani să funcţioneze până la sfârşitul anului, iar Caraş Severin a devenit primul judeţ în care toate spitalele vor intra în colaps financiar. În luna iulie, Eugen Nicolăescu şi preşedintele CNAS, Cristian Buşoi, le transmiteau managerilor să se încadreze în banii alocaţi de Casa de Asigurări de Sănătate şi să nu mai acumuleze datorii.
Dacă ministrul s-ar ţine de cuvânt şi nu ar mai aloca bani în plus spitalelor aflate în impas, managerilor nu le-ar mai rămâne decât să recurgă la disponibilizări, dar spitalele funcționează oricum cu personal sub necesar. Totuși, cei doi au revenit asupra deciziei și au anunțat că, începând cu luna octombrie, spitalele vor primi bani din fondurile de rezervă al CJAS-urilor. Ministrul a revenit, cu această ocazie, și asupra ideei de a sista decontarea serviciilor medicale la privat: proiectul de modificare a Legii sănătăţii, aflat în dezbatere publică, prevedea acest lucru, însă în urma unor discuții avute cu Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Paraclinice, ideea a fost din nou abandonată. Ținând cont însă de modificările frecvente de poziție ale ministrului, este posibil să mai auzim, în următoarele luni, inițiative de sistare a decontărilor către privat. O decizie radicală și inutilă: mult mai înțeleaptă ar fi gestionarea cu cap a fondurilor, nu anularea lor.

Acest articol a apărut în ediţia print numărul 42 a revistei Capital din săptămâna 21 octombrie -27 octombrie 2013