Potrivit consilierului de stat Andreea Vass, care a realizat o analiză pe blogul personal, Grecia este un partener comercial de importanţă redusă pentru economia românească: doar 1,5% din exporturile României merg în Grecia, iar importurile din Grecia reprezintă doar 1,3% din totalul importurilor ţării în anul 2010.

România este mai vulnerabilă la reducerea ISD-urilor provenind din Grecia. Din cele 173.030 societăţi comerciale cu participare străină la capital înmatriculate în România la sfârşitul anului 2010 (capital social total 29,15 miliarde euro), 4943  societăţi  (2,86%) aveau participare elenă la capitalul social. Capitalul social subscris la aceste societăţi era în valoare de 1,94 miliarde euro (6,67%).
Conform ultimelor date ale BNR, în anul 2009 Grecia a ocupat locul 5 în rândul principalilor investitori în România, atât din punct de vedere al numărului de societăţi, cât şi din punct de vedere al valorii capitalului social subscris. La sfârşitul lunii ianuarie 2011, Grecia îşi menţinea locul în clasament; deşi numărul societăţilor comerciale a crescut la 4956, capitalul social subscris la aceste societăţi s-a diminuat, ajungând la 1,91 miliarde euro. Soldul investiţiilor străine directe elene în România depăşeşte 3 miliarde euro şi a rămas relativ stabil din anul 2007 până în prezent, spune Vass.

Băncile grecești din România sunt sub control

La nivelul sectorului bancar, situaţia este sub control, deşi se asociază cu o sensibilitate crescută. Ne referim aici la subsidiarele băncilor greceşti care operează în România, care şi-ar putea reduce expunerea pe piaţa românească şi deci şi creditarea, pentru a-şi ajuta băncile mamă cu lichidităţi. La momentul actual, după cota de piaţă, în topul primelor bănci se găsesc Alpha Bank şi Banc Post, care împreună deţin circa 10% din activele nete, iar participaţiile elene la capitalul instituţiilor de credit din România a fost de 26,6% la sfârşitul anului 2009. BNR este însă pregătită să facă faţă eventualelor şocuri. Rezervele valutare ale Băncii Naţionale se situau la nivelul de 32,7 milioane euro la 31 mai 2011, faţă de 32,07 milioane euro la 30 aprilie 2011. Mai mult decât atât, la sfârşitul lunii mai 2011 rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) au fost de 36,26 milioane euro, faţă de 35,51 milioane euro la 30 aprilie 2011.
Valoarea acestora la sfârşitul anului 2009, de 31 milioane euro, acoperea 8,6 luni de importuri. Pentru a păstra situaţia sub control, BNR a hotărât păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit, concomitent cu menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,25% pe an. Cei 5 miliarde euro stabiliţi prin acordul de tip preventiv cu FMI, reprezintă o sursă de protecţie pentru economia românească. Mai degrabă, România ar putea fi afectată în mod indirect de problemele Greciei.

„Este adevărat că se împlineşte un an de la luarea celor mai dure măsuri anti-criză din istoria recentă a României. Dar trebuie să acceptăm cu toţii că acesta a fost preţul pe care a trebuit să îl plătim pentru a nu ne afla în situaţia Greciei acum. Fără măsurile de austeritate luate acum un an România ar fi intrat în colaps”, susține Andreea Vass.

Decizii publice care au supraîncărcat bugetul grec:
• Creşterea cheltuielilor guvernamentale este determinată de creşterea transferurilor sociale, de la 8% din PIB în anul 1970 la 21% din PIB în anul 2009 şi a compensaţiilor acordate angajaţilor publici (de la 8% în 1976 la 12,7% din PIB în 2009). Transferurile reprezentând pensiile se ridicau la 11,7% din PIB în anul 2007.
• Numărul angajaţilor din sectorul public s-a triplat (de la 282.000 la 768.000 angajaţi), în timp ce în sectorul privat au crescut cu 24% (de la 2,95 milioane la 3,66 milioane), în perioada 1976 – al doilea trimestru din anul 2010.
• Creşterea cumulată a compensaţiilor pentru angajaţii din sectorul privat în perioada 1995-2009 a fost de 116% (cu excepţia sectorului bancar), faţă de 159% în sectorul public şi de 221% în companiile de stat. Creşterea cumulată a PIB-ului în aceeaşi perioadă a fost de 160%.
• Veniturile guvernamentale au scăzut de la 43% din PIB în anul 2000 la 37% din PIB în anul 2009.
• Taxele directe (inclusiv contribuţiile la securitate socială) au avut cea mai mare contribuţie în alcătuirea veniturilor guvernamentale. Acestea s-au majorat de la 13% din PIB în anul 1976 şi 47% din totalul veniturilor guvernamentale, până la 23% din PIB în anul 2009, respectiv 59% din veniturile guvernamentale.
• Taxele indirecte au scăzut de la 46% din veniturile guvernamentale în anul 1976 la 30% în anul 2009.