Răspunsul poate părea cinic, dar da, leasingul de personal a crescut odată cu criza economică. A reprezentat, pe scurt, soluția prin care companiile din aproape orice domeniu au putut racola oameni pentru scurte perioade de timp, de care apoi, odată depășit vârful de activitate, au putut scăpa fără riscul de a fi chemați în instanță pentru concedieri abuzive. Cei familiarizați cu domeniul HR știu că acest serviciu exista în România de ani buni, fiind însă utilizat exclusiv de marile corporații.
Și acum, dacă ați întreba mai mulți angajați ai firmelor internaționale de IT din piață, de exemplu, veți observa că pe cărțile lor de muncă nu figurează angajatorul propriu-zis, ci numele unora dintre marile companii de HR, Adecco sau Lugera. În aceste cazuri sunt, de obicei, două explicații: pe de o parte, un volum foarte mare de angajați atrage după sine necesitatea unui departament de HR stufos și consumator de resurse, motiv pentru care se preferă varianta fără bătăi de cap a externalizării. În subsidiar, mai există situații în care, chiar dacă o subsidiară locală are nevoie de un număr mai mare de angajați, va prefera să raporteze către firma-mamă o cifră mai mică, restul fiind trecuți pe statele de plată ale furnizorilor de leasing.
Munca temporară, salvare definitivă
Pentru firmele de recrutare, plasarea de angajați a reprezentat poțiunea cu ajutorul căreia au supraviețuit de-a lungul crizei. Bogdan Drăgoescu, senior business development manager al companiei de resurse umane Smartree, povestește cum s-a simțit recesiunea în marile firme de HR: „Criza economică a fost anticipată de către corporațiile furnizoare de servicii de HR, care și-au anunțat subsidiarele să se aștepte la vremuri grele. Din fericire pentru aceste companii, portofoliile lor de servicii sunt echilibrate, adică ele furnizează atât muncă temporară, cât și recrutare ori consultanță. Cum aceste două ultime segmente au scăzut enorm în 2009, cu peste 50%, multe firme au ajuns în pragul falimentului. În paralel, pentru companiile-client utilizarea muncii temporare a devenit o oportunitate de a optimiza cheltuielile cu personalul, iar acest serviciu a început să crească. În concluzie, leasingul de personal a salvat firmele mari de HR, acestea având și capacitatea de a asigura termenele de plată mai mari solicitate de către clienți“.
În unele cazuri, firmele care nu oferiseră serviciul de plasare de muncă temporară s-au pliat rapid și și-au înființat departamente de leasing de personal (cum este cazul uneia dintre cele mai cunoscute companii de HR din piață, BIA Business Intelligence Alliance, care a lansat acest serviciu în vara anului trecut). În alte cazuri, firmele care se specializaseră deja pe acest segment aproape că nu au simțit criza.
Cel mai relevant exemplu, probabil, este cel al companiei sibiene Trenkwalder, subsidiară a firmei austriece omonime. Potrivit afirmațiilor lui Bogdan Florea, director și acționar al firmei, Trenkwalder a înregistrat o creştere accelerată a cererii pe linia de business de angajări temporare începând cu 2009, care a continuat în 2010 şi 2011. În contrapartidă, în aceeași perioadă cererea de servicii de recrutare a înregistrat un recul. Și în aceste condiții, compania a încheiat 2010 cu venituri de 19,8 milioane euro, în creştere cu 126,8% faţă de 2009. Iar anul acesta se anunță chiar mai fructuos, ținând cont că veniturile raportate la jumătate de an au depășit 11 milioane de euro.
Secretul? Codul muncii
„Actuala legislaţie le permite furnizorilor de leasing să prelungească contractele de muncă temporară fără a impune un număr de prelungiri – practic, acest lucru se mulează perfect pe nevoia companiilor de a avea personal chiar în condiţiile în care nu au vizibilitate pe comenzi decât pe termen scurt“, spune directorul Trenk­walder. Un alt plus adus de noul cod al muncii este, potrivit acestuia, că „nu mai există obligativitatea de a le oferi angajaţilor interni şi externi aceleaşi drepturi salariale, chiar dacă, în continuare, angajaţii externi intră sub incidenţa contractului colectiv de muncă al clientului. Aceste lucruri generează un risc scăzut şi costuri controlabile pentru angajatori“.
După estimările lui Bogdan Florea, în 2011 piața de recrutare temporară a crescut cu 20%-25% față de anul trecut, tendință care se va menține în aceiași parametri și în 2012: „Este evident că, pe fondul creşterii incertitudinii economice, angajatorii vor continua să prefere angajările temporare, ceea ce va menţine pe creştere acest domeniu al resurselor umane“.