Un număr tot mai mare de români se bucură de avantajele lucrului din confortul propriei lor case. Faţă de anii trecuţi, când acest gen de slujbe era apanajul celor care confecţionau, de exemplu, mărţişoare, acum ofertele ţintesc programatorii, consultanţii şi chiar managerii.

Un sondaj realizat anul trecut de portalul de recrutare BestJobs în rândul a peste 1.500 de vizitatori a relevat că 36% dintre ei şi-ar dori să aibă posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea acasă. În acelaşi timp, aproape o cincime dintre respondenţi afirmau că lucrează deja acasă. Un studiu efectuat recent la scară mai largă de Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (EUROFOUND) arată că, la nivelul întregii ţări, aproape 14 procente dintre români intră în categoria „lucrătorilor la domiciliu“. Cine sunt norocoşii care, în papuci şi pijama, reuşesc să facă aceeaşi activitate pentru care noi, ceilalţi, ne îmbrăcăm la patru ace şi stăm înţepeniţi pe scaune între pereţii birourilor?

„Este angajatul căruia îi stabileşti un obiectiv şi apoi aştepţi rezultatele, cel căruia nu-i place să fie constrâns şi care doreşte să-şi organizeze singur activităţile. Un profil al acestui angajat depinde de domeniul în care activează“, spune Monica Lacovişte, manager de recrutare al companiei HART Human Resource Consulting. Iar domeniile sunt variate: de la programare web la vânzări şi de la managementul proiectelor la traduceri, amatorii au de unde alege. Frâiele sunt însă tot în mâna angajatorului, care trebuie să aibă încredere deplină în angajatul căruia îi permite să-şi facă treaba departe de sediul companiei. Avantajele sunt, însă, şi de partea sa. „Lucrul la domiciliu creşte productivitatea şi reduce absenteismul. Mai mult, birourile virtuale permit păstrarea angajaţilor valoroşi – care, de exemplu, trebuie să se mute în altă zonă geografică – sau angajarea candidaţilor care altfel nu ar putea fi disponibili“, spune Ioana Tot, senior consultant în compania Consulteam, enumerând câteva dintre beneficiile angajatorului care permite acest regim de muncă.

Manager de apartament

Exemple de succes sunt destule. Potrivit lui Stephen Moroz, country manager al companiei de resurse umane Hudson, „cererile vin în general de la firme care îşi deschid un sediu în România, pornesc o afacere de la zero aici şi îşi doresc o persoană care să se ocupe, în principal, de dezvoltarea afacerii (titulatura formală este de business unit manager)“. Ştefana Mihăilescu, account manager la firma de recrutare Professional, spune că cererea se adresează în special personalului cu un grad ridicat de calificare şi specializare: dezvoltare şi mentenanţă software, traduceri sau consultanţă în diferite domenii – contabilitate, project management sau consultanţă tehnică. Conform Ioanei Tot, printre posturile pentru care Consulteam a fost recent solicitată să găsească angajaţi se numără un area sales manager, care trebuia să se ocupe, de acasă, de dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor angajatorului, precum şi un manager de zonă, în responsabilitatea căruia se afla extinderea unei afaceri în Republica Moldova.
În schimb, Ştefana Mihăilescu remarcă o scădere a interesului pentru acest tip de muncă în rândul companiilor care, în mod normal, ar trebui să folosească metoda lucrului la domiciliu; este vorba de activităţile cu specific manufacturier – textil, artizanat ori mic mobilier.

Când fotoliul nu mai e confortabil

Nicolae Sfetcu, preşedintele Asociaţiei Române pentru Telelucru şi promotor asiduu al extinderii practicii lucrului la domiciliu, atrage totuşi atenţia că aceia care doresc să părăsească sediul companiei pentru biroul de acasă trebuie să conştientizeze şi o serie de dezavantaje cărora este necesar să le facă faţă. E vorba de problemele de natură tehnică (echipamentul adecvat activităţii respective), de aspectele legislative („nu este întotdeauna clar, de pildă, ce taxe şi impozite trebuie plătite“, spune Sfetcu), dar şi de natură socială („izolarea, marginalizarea şi lipsa informaţiilor privind viaţa companiei şi «jocurile» de putere, ceea ce poate reduce şansa de valorificare a unor noi oportunităţi, a unor posibile promovări“, opinează acesta). În cazul în care angajatul în cauză acordă mai multă importanţă familiei sau independenţei personale, contraargumentele de ordin profesional îşi pierd însă din importanţă.   

Ce se munceşte acasă

E-WORK: orice activitate la distanţă care presupune implicarea unor cunoştinţe specifice domeniului IT

HOMEWORK: De obicei, nu presupune specializarea într-un anumit domeniu

HOME BUSINESS: cel care lucrează are o firmă proprie, cu sediul la domiciliu, activitatea desfăşurându-se la distanţă, pe internet, eventual cu conexiune mobilă etc.

TELEWORK: un freelancer care, pe termen limitat, este angajat de către o anumită firmă. Este principala modalitate de lucru la distanţă, acceptată şi reglementată deja parţial de UE

TELECOMMUTING: termen folosit aproape în exclusivitate în SUA. Se aplică angajaţilor care, în loc să se ducă la birou, preferă să lucreze din altă parte.

12%
dintre cei care preferă să muncească de acasă sunt bărbaţi, iar 16%, femei.
Pe categorii de vărstă, predomină tinerii între 15 şi 24 de ani – 16,4%, şi angajaţii de peste 50 de ani – 25,8%.

67%
dintre angajaţii români au program fix de lucru la birou. Prin comparaţie, media UE este de 60 de procente. În statele nordice, doar un angajat din patru vine şi pleacă la aceeaşi oră în fiecare zi.