adevarata. „Annette Bening poate sa joace – si a aratat-o in «American Beauty» si «Bugsy», dar in «Julia» se chinuie prea tare sa o demonstreze“, spunea respectivul critic. Bening intra in pielea Juliei Lambert, o diva a scenei londoneze surprinsa in anii 1930 si care se simte din ce in ce mai marcata de trecerea vremii. Reactioneaza destul de puternic la schimbarile din viata sa, inclusiv la cele fizice, trecand prin stari contradictorii, care o consuma. In plus, parca toata lumea comploteaza sa ii faca viata grea. O insala „doar“ trei barbati, chiar importanti pentru ea: sotul (interpretat de Jeremy Irons), iubitul (Bruce Greenwood), dar si un tanar de „20 si ceva de ani“, de care face greseala de a se indragosti la modul cel mai serios. Tocmai valul de „pacaleli“ din viata personala a Juliei o face mai greu de simpatizat. Scenariul, adaptat de Ronald Harwood („Pianistul“) dupa cartea „Teatrul“ a lui W. Somerset Maugham, se bazeaza atat de mult pe jocul si pe carisma actritei din rolul principal, incat uita sa ne mai faca simpatic personajul ei, daca tot o prezinta de multe ori cu sufletul dezgolit in fata spectatorului. Trebuie spus ca, pe alocuri, talentul lui Annette Bening salveaza pelicula. Regizorul ungur Istvan Szabo stoarce prea mult personajul, insa, dincolo de aceste aspecte care dau o senzatie de melodrama, pelicula merita categoric vazuta. Omogenizand momente de furie si revolta cu unele de tacere introspectiva, Annette Bening creeaza un personaj in acelasi timp puternic si labil, care uneori enerveaza prin rautatile emise sau prin modul in care inca se mai da pustoaica.Filmul a primit o nominalizare la premiile Oscar, pentru cea mai buna actrita in rol principal. Asta dupa ce „Julia“ castigase oricum un Glob de Aur, tot pentru prestatia lui Annette Bening.