Antisemitismul lui Vladimir Putin: De la începutul războiului din Ucraina, Rusia afirmă că intenționează să „denazifice” țara vecină
El a mai afirmat că „cei mai răi antisemiți sunt evreii înșiși” (o absurditate). Scenariul s-a înrăutățit odată cu acuzația Ministerului de Externe al Rusiei, potrivit căreia Israelul ar sprijini naziștii din Ucraina (o altă minciună). Ieri, o purtătoare de cuvânt a Ministerului de Externe de la Moscova a adăugat că mercenari israelieni ar lupta alături de neonaziştii din Batalionul Azov, o unitate a Gărzii Naţionale ucrainene care ar număra și extremişti printre membrii săi.
Lavrov este unul dintre cei mai experimentați diplomați de pe planetă, cunoscut pentru vasta sa cultură generală. El deţine funcţia de ministru de externe al Rusiei din 2004, după ce timp de un deceniu a fost ambasador la ONU, la New York. Discursul său antisemit nu poate fi catalogat drept ignorant. A fost o acțiune intenționată. Aș spune chiar că a fost o cotitură în comportamentul regimului lui Putin. Existența antisemitismului în Rusia nu este ceva nou, la fel ca în mare parte a lumii. Liderul rus, însă, a evitat întotdeauna fricțiunile cu comunitatea evreiască și, de-a lungul anilor săi la putere, a avut o relație apropiată cu Israelul. Se poate plasa drept un apărător al creștinismului ortodox și un dușman al islamului radical – dar nu era împotriva evreilor sau a israelienilor.
Ar fi fost de neconceput până în luna februarie ca Lavrov să facă atacuri la adresa evreilor după modelul rasiştilor albi sau a radicalilor precum fostul președinte al Iranului, Mahmoud Ahmadinejad. Știm de existența unei atitudini antisemite în unele curente ale extremei-drepte europene, în special în Ungaria și în Polonia, dar și în SUA. Dar, în afară de etnia houthi din Yemen și de anumite aripi ale regimului de la Teheran, arareori se vede un politician de talia ministrului de externe al Rusiei să fie atât de fățiș antisemit.
Ministerul rus de Externe atacă o națiune aliată și neutră în conflict
În cazul acuzațiilor la adresa Israelului, atrage atenția faptul că Ministerul de Externe rus atacă o națiune aliată, care rămânea neutră în conflict. Primul-ministru israelian, Naftali Bennett, acum câteva săptămâni se prezenta drept un posibil mediator al unei încetări a focului. Guvernul său nu a instituit sancțiuni asupra Rusiei și nici nu a sprijinit în mod deschis forțele de la Kiev. Urmează o linie similară cu cea a națiunilor din lumea arabă, India, Africa de Sud și chiar Brazilia, scrie O Globo.
Relațiile cu Moscova sunt o prioritate pentru diferite guverne israeliene de decenii. A devenit un lucru și mai important odată cu războiul din Siria. Rusia a intervenit în conflict în favoarea regimului lui Bashar al-Assad, care se bucură și de sprijinul Iranului și al mişcării Hezbollah. Israelienii, temându-se de stabilirea unor baze ale forțelor iraniene și ale miliției șiite libaneze la granița siriană, desfășoară operațiuni aeriene militare pe teritoriul sirian în coordonare cu forțele ruse, care controlează spațiul aerian sirian. Acesta ar fi principalul motiv pentru care guvernul israelian evită o ruptură totală cu Putin după declarațiile lui Lavrov.
De la începutul războiului din Ucraina, Rusia afirmă că intenționează să „denazifice” țara vecină. Dar ei au fost întotdeauna întrebați despre faptul că Zelenski era singurul conducător evreu din afara Israelului. Acest lucru enervează Moscova, deoarece îi afectează narațiunea mincinoasă. Batalionul Azov, de fapt, are o istorie legată de neonazişti. Dar nu există nicio dovadă a implicării israeliene şi cu atât mai puțin a guvernului. Criticarea Israelului pentru ocuparea ilegală a teritoriilor palestiniene este legitimă. Ceea ce face Moscova este diferit: atacă Israelul prin problema evreiască, la fel cum îi jignește pe evreii din întreaga lume. Regimul lui Putin este antisemit.
