Certuri dure între oamenii politici, ciondăneli cu Bruxelles-ul, cazuri de corupţie la nivel înalt, legi schimbate după cum bate vântul, relaţii încordate cu vecinii de peste Prut, ameninţarea clauzei de salvgardare, investiţii puse în pericol de incompetenţa oficialilor, gafe diplomatice – cam aşa a arătat, pentru România, anul ce tocmai se încheie.

Primele 12 luni petrecute de români în Uniunea Europeană au fost, fără îndoială, şi cele mai tensionate din acest mileniu. Început cu scandalul bileţelului trimis de premier preşedintelui şi încheiat cu straniul accident al ministrului Orban, 2007 nu ne-a oferit, practic, nicio săptămână de linişte. Taxa de primă înmatriculare, suspendarea lui Băsescu, gafele lui Chiuariu, Cioroianu sau Adomniţei, caltaboşii lui Remeş, votul uninominal, APIA, ANI şi DNA, certurile cu Chişinăul sau privatizarea bâlbâită, neclară şi nesigură a Automobile Craiova sunt doar cele mai importante dintre temele care ne-au ţinut trează atenţia în acest an.

Dacă ne uităm la modul în care au reacţionat imediat după intrarea în UE statele din primul val, parcursul marcat de conflicte al ţării noastre nu e, totuşi, tocmai ieşit din comun. Scăpaţi de controlul strict al Comisiei Europene şi de stresul aderării, politicienii din Europa Centrală şi de Est au scos de sub preş toate problemele şi neînţelegerile refulate cu grijă înainte. De cele mai multe ori, acestea s-au transformat, ca şi în cazul nostru, în crize politice acute sau în dispute pe teme punctuale cu autorităţile europene.

„Şi în România, cum a scăzut influenţa concretă a Bruxelles-ului, oficialii şi-au dat arama pe faţă, lucru care, din păcate, a afectat şi domenii sensibile, cum ar fi justiţia sau lupta anticorupţie. Apoi, au apărut şi inerentele deficienţe tehnice, pentru că una este teoria, şi alta e punerea în practică“, explică Sorin Ioniţă, director de cercetare al Societăţii Academice din România (SAR).

Viitorul nu ne menajează

Disputele politice interne sau externe au, în majoritatea cazurilor, implicaţii directe asupra economiei şi asupra societăţii, în general. „Politica este un subsistem care le influenţează pe celelalte. Mai devreme sau mai târziu, va fi un preţ de plătit din cauza acestor tensiuni“, crede analistul politic Cristian Pârvulescu.

De altfel, conflictele sau gafele de la nivel înalt şi-au pus deja amprenta pe modul în care se gândesc afacerile în România. „Pe termen scurt, aşteptările mediului de afaceri, destul de ridicate la începutul anului, au scăzut. Pe termen mediu şi lung, se conturează tot mai clar credinţa că mediul politic nu va reuşi să ducă la capăt proiectele privind infrastructura, criza forţei de muncă sau economisirea energiei şi că va rămâne blocat la agenda sa. În concluzie, şi business-planurile vor fi configurate ca atare“, arată Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Deşi imposibil de cuantificat, economia a înregistrat pierderi şi din cauza investiţiilor străine anulate sau amânate.

Nu toată lumea vede însă jumătatea goală a paharului. „Avem de-a face, într-adevăr, cu o situaţie nouă pentru România, dar şi din cauza gradului sporit de mediatizare. Şi înainte existau tensiuni care, însă, se manifestau şi se rezolvau departe de ochii publicului. Dar disputele nu sunt neapărat un lucru rău. Esenţa democraţiei o constituie tocmai pluralismul opiniilor“, spune Alfred Bulai, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA.

În opinia sa, în ciuda numărului încă mare de români care au nostalgia liniştii din timpul comunismului, viitorul nu va fi în niciun caz calm. „Disputele şi neînţelegerile vor continua, pentru că aşa se întâmplă într-o societate normală. Important este, însă, ca ele să se centreze mai mult pe idei şi mai puţin pe persoane“, afirmă Bulai. Lucru, din păcate, greu de crezut. 2008 este un an electoral, aşa că, cel mai probabil, criza politică şi disputele personalizate vor continua şi se vor acutiza. Nici miza nu e de colo: peste o sută cincizeci de miliarde de euro vor fi la dispoziţia administraţiei centrale şi a celor locale în următorul mandat, iar accesul la aceste resurse conferă avantaje ce nu mai trebuie explicate.

83-9643-08_09_florinpogonaru_52.jpg«Se conturează tot mai clar credinţa că mediul politic nu va reuşi să ducă la capăt proiectele privind infrastructura sau criza forţei de muncă.»
Florin Pogonaru, preşedintele AOAR

83-9644-08_09_alfredbulai_rom6cdd.jpg«Disputele din societatea românească vor continua. Important este, însă, ca ele să se centreze mai mult pe idei şi mai puţin pe persoane.»
Alfred Bulai, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, SNSPA

PRIMA ÎNMATRICULARE

ÎNTREBĂRI
Ideea taxei de primă înmatriculare le-a venit guvernanţilor în martie 2006. În iulie acelaşi an, ea a fost introdusă în legea de modificare a Codului fiscal, suscitând deja controverse. Principalele motive de dispută: este sau nu aceasta în concordanţă cu normele comunitare, beneficiile pe care le aduce nu sunt cumva mai mici decât efectele negative produse şi, nu în ultimul rând, cât de mare a fost rolul jucat în adoptarea ei de producătorii şi importatorii autohtoni de autovehicule.

ŞMECHERII DÂMBOVIŢENE
În ianuarie 2007, la câteva zile după ce taxa a intrat în vigoare, Comisia Europeană (CE) a anunţat demararea unei investigaţii privind legalitatea acesteia, comisarul pentru concurenţă Laszlo Kovacs calificând-o „discriminatorie prin modul de calcul“. În martie, CE a iniţiat procedura legală contra României. Drept răspuns, în mai, nivelul taxei de primă înmatriculare a fost schimbat, scăzând pentru anumite categorii de motoare, însă, evident, decizia nu a schimbat poziţia Bruxelles-ului.

În lunile care au urmat, diverşi oficiali români au continuat să susţină oportunitatea existenţei taxei. Răspunsul CE a fost simplu: s-a ajuns, la sfârşitul lui noiembrie, la a doua etapă a procedurii de infringement, urmând ca, la sfârşitul lui ianuarie, să fie depusă plângerea la Curtea Europeană de Justiţie. Se pare, însă, că nu se va ajunge aici, căci Guvernul ar putea înlocui taxa de primă înmatriculare cu o aşa-numită taxă pentru poluare, caz în care toată procedura ar trebui reluată.

FORDUL DE CRAIOVA

CONTRACTUL-MINUNE
Primele semne că Ford ar putea fi interesat de preluarea Automobile Craiova au venit în vara lui 2006, iar în februarie 2007 premierul Călin Popescu Tăriceanu a confirmat că s-au primit scrisori de intenţie din partea Ford şi General Motors. Două luni mai târziu, cele două companii şi JSC Russian Machines erau singurele care depuseseră oferte neangajante pentru achiziţionarea companiei. Până la termenul limită (5 iulie), Ford a fost singura care a depus oferta finală. Au urmat lungile runde de negocieri cu AVAS, iar pe 12 septembrie a fost semnat contractul de privatizare. Preţul: 57 de milioane de euro pentru 74% din companie, la care se vor adăuga investiţii de 675 de milioane de euro.

PE MUCHIE DE CUŢIT
Când toate păreau bune şi frumoase, Comisia Europeană (CE) a anunţat că va demara o investigaţie pentru a stabili dacă tranzacţia a fost transparentă şi dacă nu este vorba de un ajutor de stat ilegal. Procedura ar putea dura peste un an, deşi există speranţe ca ea să se finalizeze mai repede. Investigaţii similare au fost începute şi în cazul privatizărilor Petrotub şi Tractorul, iar vinovaţi par să fie oficialii români care au neglijat sau nesocotit obligaţiile faţă de Bruxelles.

Amânarea privatizării nu este, însă, singura problemă. În cazul în care decizia CE este nefavorabilă, sunt mari şanse ca Ford să renunţe la investiţie. Totuşi, potrivit declaraţiei lui Ingvar Sviggum, vicepreşedintele Ford pentru vânzări în Europa, avizul favorabil va fi obţinut în câteva săptămâni.

SUSPENDAREA

CEI 322
Opoziţia a vorbit pentru prima dată despre posibila suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu în vara lui 2005. Ideea a fost reluată, în septembrie 2006, de conservatori, iar în ianuarie 2007 ea a fost adoptată şi de social-democraţi, impulsionaţi de „scandalul bileţelului“ izbucnit între palatele Victoria şi Cotroceni. În 28 februarie, este înfiinţată o comisie parlamentară de anchetă privind suspendarea preşedintelui, condusă de Dan Voiculescu. Au urmat câteva luni de tensiuni politice şi de controverse pe marginea legalităţii demersului, care au culminat, în 19 aprilie, cu votul parlamentarilor. Aceştia au aprobat suspendarea lui Traian Băsescu, cu 322 de voturi pentru şi 108 împotrivă.

FINALUL
Nicolae Văcăroiu a devenit preşedinte interimar pentru o lună. După referendumul din 19 mai, când 74% din alegători (prezenţa la urne a fost de 44%) au votat contra suspendării, Băsescu a revenit la Cotroceni.

TENSIUNI PE PRUT

LIMBA MOLDOVENEASCĂ
Dacă vizita din 16 ianuarie a lui Traian Băsescu la Chişinău părea să consolideze relaţiile dintre cele două state, o lună mai târziu, preşedintele Vladimir Voronin şi-a dat încă o dată arama pe faţă, acuzând România de intoleranţă faţă de „minoritatea etnică a moldovenilor“. În plus, în martie, MAE de la Chişinău a anunţat oficial că „nu mai e nevoie“ să fie deschise consulatele de la Cahul şi Bălţi. Au urmat numeroase declaraţii critice la adresa României, acuzată, de pildă, că ar finanţa organizaţii şi publicaţii cu caracter anti-moldovenesc, care au culminat cu învinuirea unor angajaţi ai consulatului român din Chişinău că ar lua mită pentru a facilita eliberarea de vize.

RĂZBOI RECE
Însă perioada vorbelor pare să fi trecut: în 12 octombrie, mai multor oficiali români le-a fost refuzată intrarea în Moldova, iar acum câteva zile, doi diplomaţi români au fost expulzaţi „pentru incompatibilitea activităţii lor cu statutul diplomatic deţinut“.

UNINOMINALUL

DOUĂ TABERE
Ideea votului uninominal a fost vehiculată încă din 1994-1995, însă a fost din ce în ce mai des pomenită începând din 2005. Totul a culminat în acest an, când s-au conturat două tabere – cea din jurul Cotroceniului, susţinătoare a votului uninominal total, şi cea din jurul Guvernului, care a promovat sistemul uninominal parţial. De altfel, în 29 octombrie, Executivul şi-a asumat răspunderea pentru legea uninominalului.

REZOLVAREA E DEPARTE
Declarându-se nemulţumit de actul normativ respectiv, preşedintele a refuzat să-l promulge şi a convocat un referendum pe această temă. Chiar dacă 81% din votanţi au fost de acord cu varianta sa, prezenţa a fost scăzută (26%), iar scrutinul nu a fost validat. Finalul disputei e încă departe. În 12 decembrie, un proiect de lege privind sistemul uninominal parţial promovat de Asociaţia ProDemocraţia a fost adoptat tacit de Senat. Cu câteva zile înainte, PD a depus propriul său proiect pe această temă.

AMENINŢAREA CLAUZEI

RĂSUFLĂM UŞURAŢI
Agricultura şi justiţia au fost două dintre domeniile cele mai sensibile în timpul procesului de aderare la Uniunea Europeană şi par să-şi fi păstrat acest nedorit statut şi în primul an al integrării. De fapt, încă din toamna lui 2006, eram în pericol să primim cu 20% mai puţini bani pentru domeniul agricol din cauza întârzierii în îndeplinirea unor angajamente. În februarie 2007, ministrul de atunci, Dan Motreanu, anunţa că este posibil să ni se aplice clauza de salvgardare pe domeniul pe care îl conducea, cu toate consecinţele economico-financiare ce decurg de aici, mai ales din cauza nefuncţionalităţii APIA (Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură). În ciuda ameninţării ce părea la un moment dat iminentă, mai ales că portofoliul agriculturii a avut nu mai puţin de trei titulari anul acesta şi a fost zguduit de un scandal de corupţie, pe 18 decembrie Comisia Europeană a anunţat că nu va activa clauza.

JUSTIŢIE CU HOPURI
Şi în cazul Justiţiei, posibilitatea activării clauzei era cunoscută încă înainte de 1 ianuarie. Problema cea mai mare: întârzierile în ceea ce priveşte Agenţia Naţională de Integritate şi, apoi, înfiinţarea acestei instituţii într-o formă diferită de cea convenită, dar şi ceea ce unii oficiali ai UE au văzut drept încălcări ale independenţei magistraţilor (printre altele, revocarea procurorului Doru Ţuluş şi ameninţările privind demiterea şefului DNA, Daniel Morar). Totuşi, raportul de monitorizare din iunie a constatat că „per total, România a înregistrat unele progrese în reformarea sistemului său judiciar“.