Exista o perioadă în care apăreau știri cu o oarecare doza de senzațional despre prețurile din Zimbabwe, care arătau că inflația din această țară săracă atingea nivelul de 2.200.000%, ceea ce însemna că dacă te așezai la coadă să cumperi un produs, când ajungeai în față prețul era altul decât cel pe care-l știai când te așezasei la coadă.
A fost o vreme când România nu avea o inflație ca cea de acum, de aproximativ 7-8% pe an, ci una de câteva zeci de ori mai mare.
Ce e drept, nu am ajuns chiar la nivelul statului mai sus amintit, însă au fost ani în care prețurile săreau mult mai mult decât acum.
Anul în care am sărăcit cel mai puțin este anul 2009, când prețurile au crescut doar cu 4,87%, conform cifrelor furnizate de Institutul de Statistică.
Anul 1993 a fost cel care, dimpotrivă, prețurile au crescut cel mai mult, de la căderea comunismului încoace: conform datelor centralizate ale Băncii Mondiale, inflația din acest an a fost de 255,2%.
Și anul 1991 a fost aproximativ la fel: inflația anuală a fost de 230%.
Pe categorii de produse, anul cel mai greu a fost 1991 pentru mărfurile alimentare, ale căror prețuri au crescut de 4 ori față de anul precedent, în timp ce pentru mărfurile nealimentare, anul cu cele mai mari creșteri de prețuri a fost 1993 (IPC de 428,6). Tot în 1993, prețurile serviciilor au cunoscut o creștere de aproape 4 ori.
Primul an în care inflația trece sub nivelul de 10% este 2005, an în care prețurile au crescut doar cu 9%.