În numai un an, din sistemul sanitar „s-au evaporat“ 30.000 de angajați. Este cel mai mare exod înregistrat în istoria medicinei românești şi vine într-un moment-cheie.
În 9 septembrie 2009, Ordinul Medicilor din Franța se revolta împotriva slabei pregătiri a personalului sanitar venit din România și îndemna angajatorii din sistem la precauție. Exact în aceeași zi, dar doi ani mai târziu, Lord Winston, medic și parlamentar laburist britanic, declara că „asistentele medicale care nu știu să vorbească limba engleză, și mă refer cu precădere la românce, pun în pericol viața pacienților din spitalele noastre, deoarece nu înțeleg ce li se spune“.
Avertismentele nu au folosit la nimic, iar în 2011 România a consemnat cel mai mare fenomen migraționist din istoria acestei categorii profesionale.
Cum să mai rămână în țară
Medicii români au început să testeze lucrul în afara țării încă de la începutul anilor 2000, însă emigrația personalului sanitar s-a transformat într-un fenomen de masă abia după aderare. Criza acută de angajați în domeniul sanitar din Franța a făcut ca aceasta să devină principala țară de destinație pentru specialiștii români. Iar în momentul de față, românii au ajuns „minoritatea medicală” cea mai numeroasă, depășind în 2010 Belgia. Pentru comparație, potrivit Consiliului General al Medicilor din Marea Britanie, aici au drept de practică circa 1.860 de medici români, cam câți au intrat pe piața muncii din Franța doar anul trecut.
Cauzele? Așa cum spun Raymonde Séchet și Despina Vasîlcu, autorii unui studiu pe tema exodului personalului sanitar din România, „70% din medicii intervievați au declarat că au ales să-și părăsească țara din motive financiare“. În plus, condițiile oferite de recrutori sunt pe alocuri de nerefuzat: „peste un sfert din respondenți afirmă că au fost permanent sprijiniți de către directorul spitalului care i-a angajat sau de către diverse instituții publice locale, iar o treime declară că au primit un bonus de instalare“.
Alt motiv ar fi faptul că numărul de țări care a lansat anunțuri de angajare pentru personalul din sistemul sanitar românesc a fost mai mare ca niciodată.
„Anul 2011 a prezentat o creștere cu 77% a ofertelor pentru personalul medical. Diferența se vede și în numărul de țări în care s-a putut pleca: 19 în 2010, 23 în 2011, cele mai multe de pe continentul european. Angajări s-au făcut și pentru țări din Orientul Mijlociu, dar și în destinații exotice: în 2010 s-au ofertat posturi în Insulele Caraibe, în timp ce în 2011 medicii și asistentele puteau lucra și pe vasele de croazieră“, spune Sonia Dan, responsabil PR pentru portalul Tjobs.ro.
Veniturile medicilor de la noi sunt mici. Pe alocuri, foarte mici, iar 2011 a fost cel mai rău an din acest punct de vedere. După reducerea salariilor din sistemul public cu 25%, în vara lui 2010, anul trecut a venit cu concedii fără plată și noi tăieri ale veniturilor. Nu în toate cazurile, ci mai degrabă în funcție de managementul fiecărei instituții. De exemplu, în timp ce majoritatea spitalelor din Craiova au operat reduceri salariale, sunt cazuri, cum este cel al Spitalului Marie Curie din Capitală sau al celui de Urgență din Cluj, în care angajații s-au bucurat de creșteri ale veniturilor. Astfel, există medici primari cu salarii de peste 7.000 de lei (doar pe specializări precum anatomia patologică, unde practicanții primesc sporuri consistente).
În paralel, însă, există rezidenți cu venituri mult sub salariul minim. În condițiile în care clinicile private din țară acordă salarii mult peste cele oferite de sistemul public (uneori depășind 3.000 de euro), apare o întrebare firească: de ce nu aleg angajații din sistemul sanitar să rămână în țară, profesând pentru clinicile private, în loc să își facă definitiv bagajele? Un motiv ar fi, evident, incapacitatea acestui sistem de a absorbi un personal prea numeros: conform unor statistici publicate la finalul anului trecut, în privat lucrează 11.000 de medici. În paralel, însă, trebuie ținut cont că, deși predominante, rațiunile financiare nu sunt singurele care stau la baza deciziei angajaților din domeniul sanitar de a-și părăsi țara.
Drept dovadă, potrivit informațiilor culese de Raymonde Séchet și Despina Vasîlcu, 65% din medicii români angajați în Franța speră să se poată stabili definitiv în țara-gazdă, motivele invocate fiind calitatea vieții, net superioară, oportunitățile educaționale excelente pentru copiii lor și posibilitățile de creștere profesională.
În contextul actual, soluții de a-i convinge să nu plece nu sunt, așa cum a arătat în mai multe rânduri președintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae. Odată cu intrarea în vigoare a noii legi a sănătății, medicii (doar o parte din ei, însă) ar putea spera la venituri mai bune, și, deci, s-ar putea gândi de două ori înainte de a bate palma cu un angajator străin. Potrivit lui Theodor Alexandrescu, CEO al companiei de asigurări Alico România, „acolo unde oamenii scot bani din buzunar voluntar încheindu-și polițe medicale suplimentare, asigurătorul va veni cu o listă de furnizori de servicii medicale (n.red. – spitale şi doctori), stabilită prin negociere directă. Medicii agreaţi pentru zona de asigurări voluntare vor fi selectaţi în funcţie de criterii de competență – de studii, de specializări, de nivel al mortalităţii -, în niciun caz după «ce spune lumea». Aceştia vor primi bani în plus“.
Șapte din zece medici care pleacă la un spital din străinătate sunt femei
17%
din totalul medicilor intrați în evidențele statului francez în 2011 sunt români, conform statisticilor oficiale din Hexagon