Peisajul psihologic si economic al continentului se va schimba pentru totdeauna. O a doua revolutie, la fel de mare, va avea loc mai tarziu, in cursul anului. Toti cei 15 membri ai clubului vor decide asupra unui grup de noi aderenti din Europa Centrala, de Est si de Sud, cu cele mai multe sanse de a intra pana in anul 2004. Aceasta largire va redesena harta politica a Europei. Dar va marca, de asemenea, lansarea unei dezbateri constitutionale despre legitimitate si raspundere democratica. In tr
Peisajul psihologic si economic al continentului se va schimba pentru totdeauna. O a doua revolutie, la fel de mare, va avea loc mai tarziu, in cursul anului. Toti cei 15 membri ai clubului vor decide asupra unui grup de noi aderenti din Europa Centrala, de Est si de Sud, cu cele mai multe sanse de a intra pana in anul 2004. Aceasta largire va redesena harta politica a Europei. Dar va marca, de asemenea, lansarea unei dezbateri constitutionale despre legitimitate si raspundere democratica. In trecut, conducatorii Europei nu au avut o dezbatere serioasa asupra acestei probleme, care acum nu mai poate fi evitata.
Motivul este ca largirea spre Est va reprezenta o schimbare fata de extinderea anterioara controlata. In trecut, incepand cu intrarea Marii Britanii, Danemarcei si Irlandei in 1973, extinderea Uniunii Europene a fost modesta. In 1986, Spania si Portugalia au urmat Greciei. In 1995, Austria, Finlanda si Suedia au aderat la Uniunea Europeana. De data aceasta, cu exceptia unor complicatii neasteptate, lista membrilor candidati va include cel putin cinci, probabil opt sau cel mult zece membri. Printre favorizati par sa fie Republica Ceha, Cipru, Ungaria, Slovenia si cel putin una din tarile Baltice, probabil Estonia. Lista poate include de asemenea Letonia, Lituania, Malta, Polonia si Slovacia. Numai Bulgaria, Romania si Turcia vor ramane in urma.
O largire de asemenea amploare pune problema organizarii unei Uniuni Europene cu mai mult de 20 de tari. Datorita presiunilor Germaniei, se asteapta ca Uniunea Europeana sa organizeze, in primavara anului 2002, o conferinta la care sa participe experti constitutionali, parlamentari nationali si membri ai Parlamentului European, pentru a discuta modul de distribuire a puterii intr-o uniune mai larga. Conferinta se va deschide in primavara, va dura cel putin 12 luni si va examina crearea unui nou organism care sa controleze daca legislatia europeana nu este prea agresiva. Aceasta ar putea sugera ca alegerea presedintelui Comisiei Europene, organismul executiv al Uniunii Europene, sa nu mai fie atributia conducatorilor Europei. Una dintre idei este de a lasa candidatii sa conduca grupurile Parlamentului European in alegerile din 2004.
Aceasta ar marca un efort intarziat pentru restaurarea autoritatii Comisiei care, sub conducerea presedintelui ei, Romano Prodi, si-a pierdut rolul de lider politic in Europa, rol jucat in urma cu 15 ani sub conducerea lui Jacques Delors.
Totusi, nu trebuie sa consideram largirea ca un fapt implinit. In anul 2002 vor avea loc negocieri dificile intre cei 15 membri actuali si tarile candidate, privind cele doua domenii de cea mai mare importanta: asistenta regionala si politica agricola comuna. Tarile mai sarace din Uniunea Europeana – in special Grecia, Portugalia si Spania – si-au exprimat clar parerea ca nu vor sustine o largire, care, dupa cum s-a exprimat premierul spaniol, Felipe Gonzales, s-ar face in dezavantajul propriilor fermieri.
Tari mai bogate, cum ar fi Franta sau Germania, au adoptat acelasi punct de vedere. Germania, cunoscuta, cel putin in declaratii, a fi unul dintre cei mai entuziasti sustinatori ai extinderii Uniunii Europene, este si ea ingrijorata de impactul asupra regiunilor sale estice, mai sarace. Asa ca asteptati-va la o criza zgomotoasa, pe masura ce se apropie apogeul negocierilor privind largirea UE. Potentiala intrare a Ciprului, eternul butoi cu pulbere, este sigur ca va provoca tensiuni intre Grecia si Turcia, mai cu seama daca doar jumatatea greceasca a insulei va fi considerata pregatita pentru aderare.
O alta sursa de tensiuni o constituie Polonia, cea mai mare tara ca populatie si cea mai importanta in termeni geopolitici. Printr-o combinatie de aroganta si incompetenta in administratia anterioara, Polonia a ajuns sa se plaseze in urma altor solicitanti in ce priveste indeplinirea acquis-ului comunitar (reglementarile acumulate de Uniune) si ar putea rata aderarea in primul val. Amenintarea unei crize cantareste mai greu din cauza calendarului electoral in Europa. In primavara, Franta incepe prima runda a alegerilor prezidentiale, cu Jaques Chirac, marele prieten al fermierilor, candidand pentru a fi reales impotriva candidatului socialist Lionel Jospin. La toamna, Gerard Schroder, cancelarul social-democrat, intra in cursa pentru a fi reales in Germania. Pentru ambele tari va fi dificil sa blocheze aderarea Poloniei. In aceste conditii, o posibilitate ar fi ca statele membre ale UE sa impuna Poloniei o „pauza”, amanand viitoarea aderare cu cateva luni, pana ce Polonia va fi pregatita. Acest fapt va provoca agitatie printre tarile solicitante, cele mai multe fiind nerabdatoare, intrucat asteapta aderarea inca de la prabusirea comunismului, cu mai bine de un deceniu in urma.
Benelux
Conform clasificarii mediilor de afaceri facute de „The Economist Intelligence Unit” in 60 de tari, Olanda va fi cel mai bun loc din lume pentru afaceri, mai bun decat America. Olandezii primesc note bune pentru cultura lor deschisa, politica de deschidere fata de investitiile straine si flexibilitatea pietei de forta de munca. Un regim favorabil de taxe corporative si legaturi excelente cu restul Europei adauga un plus la „stralucirea ei”. Astfel, pentru a ramane competitiv, guvernul olandez, sub o presiune tot mai mare, va fi nevoit sa actioneze asupra cresterii costurilor salariale. Dupa sapte ani de scadere, somajul a inceput sa creasca din nou si finantele publice vor fi tensionate, pe masura ce economia se va lupta sa-si revina.
Dupa relativul succes al detinerii presedintiei prin rotatie a Uniunii Europene in a doua parte a lui 2001, politicienii belgieni vor trebui sa se intoarca la discutiile inflacarate dintre cei sase parteneri de coalitie. Guvernul a facut progrese in reformarea majoritatii aspectelor vietii publice. Totusi, gama de pozitii ideologice reprezentate in cabinet poate conduce usor la o criza a coalitiei, urmata de alegeri anticipate. Contestatiile legale impotriva pachetului de reforme institutionale realizate in 2001, prin care se transmit puteri celor trei regiuni ale tarii, vor produce, de asemenea, frictiuni intre vorbitorii de olandeza si francofoni.
Economia Belgiei isi va reveni incet impreuna cu restul zonei euro, aceasta soldandu-se cu povara unei datorii imense, instabilitate regionala severa si somaj ridicat.
Benelux in cifre
Crestere PIB % 2000 2001 2002
Belgia 4,0 1,4 1,8
Olanda 3,9 1,5 2,5
Luxemburg 8,6 4,0 5,0
Sursa: EIU
Tarile nordice
Cele patru state din nordul Europei – Danemarca, Norvegia, Suedia si Finlanda – au multe lucruri in comun, de la traditia privind guvernele de uniune nationala, la prosperitate si servicii publice de prima mana. Exista insa un lucru care le divizeaza: Europa. Divizarea se va adanci in 2002, pe masura ce euro va deveni moneda oficiala in Finlanda, dand cetatenilor acestei tari posibilitatea sa faca cumparaturi in alte 11 tari europene fara a trece pe la vreo casa de schimb. Danemarca si Suedia au refuzat sa se alature monedei unice, in timp ce Norvegia a optat pentru a ramane chiar in afara Uniunii Europene. Este posibil ca, in final, danezii sa-si schimbe decizia? Un nou referendum avand ca subiect euro nu este programat, chiar daca opozitia daneza ar putea deveni mai putin dura in momentul in care Danemarca va prelua presedintia Uniunii Europene, in a doua jumatate a anului viitor. Suedezii par sa fie mai inclinati catre uniunea monetara, dupa ce tara a detinut presedintia UE, in prima parte a anului 2001. Calitatea vietii, de invidiat, va deveni si mai buna. Birourile se inchid la 4 dupa-amiaza, ceea ce face ca economiile nordice sa fie pe locul doi, dupa America, din punctul de vedere al consumului de activitati recreative. Pentru o femeie, nu exista un alt loc mai interesant pentru a lucra decat aceasta parte a Europei. In Danemarca, femeile se bucura de un concediu de maternitate platit de noua luni. Ele vor castiga, de asemenea, 70% din salariile barbatilor, cel mai ridicat procent din lume; suedezele vor fi pe locul doi, cu 68%.r
r
Tarile nordice in cifrer
r
Crestere PIB %t2000t2001t2002r
Danemarcat2,6t1,4t2,0r
Finlandat5,2t0,8t2,7r
Islandat4,1t1,5t0,5r
Norvegiat2,7t1,8t2,1r
Suediat4,3t1,8t2,0r
Sursa: EIUr
r
r
Lionel Bardet