Pentru început, ambiţia României ar putea fi modestă: dezvoltarea de centre de cercetare IT unice în Europa de Est, care să combine tehnologiile din diverse sectoare.

Anul 2007 a fost pentru România un an al oportunităţilor ratate. După euforia intrării în Uniunea Europeană şi beţia de promisiuni care i-a urmat, 2007 s-a derulat sub semnul unei nesfârşite degringolade politice, care ne-a frânat. Începând cu interminabila tevatură Băsesco-Tăriceanu şi continuând cu eşecul zgomotos al referendumului pentru votul uninominal, primul an al României europene a fost o lungă şi dureroasă mişcare browniană. Rezultatul: ratarea accesului la importante fonduri, o economie ce riscă o aterizare brutală, politici populiste şi o inflaţie ce ameninţă să scape din frâu.

Mai importantă decât înşiruirea şanselor pierdute este, însă, identificarea mentalităţilor care stau în spatele lor şi care au făcut ca România să rămână în afara unor mişcări importante ce au loc pe plan european şi mondial. Una dintre aceste mentalităţi este dominaţia gândirii pe termen scurt. Aceasta frânează orice iniţiativă care costă bani acum, dar nu aduce profituri imediate. Este unul dintre principalele motive pentru care nu există nici un domeniu prin care România să se poată indentifica în rândul economiilor europene. Forţa de muncă ieftină a fost un avantaj pierdut pe drum, iar alte nişe de piaţă, unde România ar fi avut sau ar avea şanse să exceleze, fie au rămas agăţate de căruţa tranziţiei, fie s-au pierdut în lupta de gherilă din scena politică autohtonă.

Există însă cel puţin două nişe de piaţă care, exploatate înţelept, ar putea transforma România într-un jucător important pe piaţa europeană. Primul este domeniul tehnologiilor destinate protecţiei mediului – un subiect transformat peste noapte din Cenuşăreasa conferinţelor internaţionale în top modelul agendelor guvernamentale. Cu o strategie coerentă şi realistă, un sistem de deduceri şi stimulente pentru cei care investesc în acest sector şi câteva parteneriate cu marile centre de cercetare din lume în domeniu, România ar putea deveni un punct de atracţie pentru marii investitori în tehnologii destinate protecţiei mediului şi un jucător pe această piaţă. Pentru asta, este nevoie de o abordare holistică, care să unească politicile guvernamentale într-un mod coerent şi eficient economic.

Al doilea domeniu care oferă şanse României este cercetarea IT. Argumentul că acest teritoriu este luat deja de India sau China nu ţine: piaţa este suficient de mare şi complexă pentru mulţi jucători, iar calitatea va prima în raport cu cantitatea. Pentru început, ambiţia României ar putea fi modestă: dezvoltarea de centre de cercetare IT unice în Europa de Est, care să combine şi să facă tehnologiile din diverse sectoare complementare.  Beneficiile economice, sociale (tinerii cercetători ar avea şansa să lucreze pentru mari companii private sau centre internaţionale, fără să plece din România) şi politice ale unor astfel de investiţii ar fi uriaşe. Dar pentru ca toate acestea să fie posibile, este nevoie de o clasă politică dispusă să-şi sacrifice viitorul în numele unor ţinte mai presus de interesele personale.