Recent, primul ministru a inițiat o binevenită consultare publică pentru reducerea birocrației. Dacă domnia sa își va aminti de nemulțumirile privind privilegiile, abuzurile și iresponsabilitatea autorităților, poate că va iniția consultări similare și pe aceste teme. Doar un efort colectiv ar permite identificarea și eliminarea privilegiilor distilate discret în legislația noastră. Multe din privilegiile clasei politice sunt cunoscute: imunitate în fața justiției, venituri și pensii speciale etc.
O dezbatere publică asupra acestui subiect ar evidenția și altele care au scăpat până acum atenției cetățenilor obișnuiți. Vânătoarea de privilegii este un sport practicat și de către sectorul privat. Vânatul este însă același: consumatorul-contribuabil. Rezultatul este un „capitalism de cumetrie“, cum inspirat l-a numit unul dintre creatorii săi. În acest sistem decidenții politici distribuie privilegii anumitor firme, industrii, sau categorii socio-profesionale. Costurile privilegiilor sunt suportate de restul populației, iar acumularea lor reduce prosperitatea și conduce la sărăcie generalizată pe termen lung. Printre beneficiarii de privilegii se numără și profesiile închise, adică acelea care limitează intrarea pe piață a concurenților potențiali. Aceasta se realizează prin ridicarea artificială a costurilor de înființare (ani de stagiatură obligatorie) sau chiar prin plafonarea politico-administrativă a numărului autorizațiilor (taximetrie, notariat, farmacii).
Justificările aduse acestor limitări invocă protejarea consumatorilor, dar ele nu sunt întotdeauna convingătoare. Intervenția autorităților în favoarea unei anumite profesii se manifestă și prin obligarea unor persoane să le utilizeze serviciile. Sectorul privat este tentat să apeleze la acest mod de a acapara sau de a-și crea o piață. Într-adevăr, în loc să-ți convingi clienții de utilitatea serviciului furnizat, pare mult mai ușor să utilizezi forța statului pentru a-i constrânge să plătească. Astfel, o profesie liberală, care în mod normal oferă un serviciu cerut de clienți în schimbul unui preț negociat, se transformă într-un vector al parafiscalității. De exemplu, profesia de consultant fiscal sau cea de mediator au oscilat între a impune prin forța legislativă un serviciu (în trecut) și a-l oferi clienților interesați (situația actuală). Auditul energetic al clădirilor este obligatoriu la construcții noi, la vânzare sau la închiriere, ceea ce înseamnă crearea de către autorități a unei clientele captive în beneficiul unui grup bine determinat.
O societate ce permite multiplicarea privilegiilor orientează eforturile către activități care redistribuie sau chiar distrug bogăția. Eforturile productive se reduc și sporesc cele orientate către acapararea bogăției produse de alții și cele de apărare împotriva acestor inițiative. Rezultă o societate antagonică, săracă și inegalitară. Alternativa este eliminarea privilegiilor „legale“ prin aplicarea uniformă a legii și redescoperirea contractului
