Indicatorul de referință care va fi anunțat de către Banca Națională a României aplicabil pentru creditele cu dobândă variabilă începând cu data de 2 mai ar trebui să fie 2,39%. Asta înseamnă o diferență de 1 punct procentual față de ROBOR la 3 luni, respectiv o reducere a ratei dobânzii de 30%. Ratele românilor ar trebui să scadă, începând cu 2 mai.
Acest indicator de referință reprezintă media dobanzilor la tranzactiile efective din ultimul trimestru al anului 2018 si se va aplica până la data de 30 iunie 2019. Ceea ce este interesant este ca acest indicator de referință este mai mic decât dobânda de politică monetara a BNR.
Asta demonstrează ca dobânda de politică monetară a fost ridicata și menținută artificial de BNR peste dobânda tranzacțiilor reale din piață financiară și, pe de altă parte, pune o oarecare presiune pe BNR pentru modificarea în scăderea acestei dobânzi.
La data de 30 iunie, va fi publicat un nou indicator de referintă care va fi dat de media ratelor dobânzilor la tranzactiile efective pentru trimestru I 2019. Acesta se prezintă în jurul valorii de 2,74%.
Din această perspectivă, exista o presiune a băncilor care au intrat într-un joc nefiresc si au crescut dobânda la tranzactii peste dobanda BNR(adică se împrumută mai scump decât dacă ar lua cu împrumut bani de la BNR) mizând probabil pe creșterea indicatorului de referintă prin forțarea ratelor dobânzilor la tranzacții, pentru ca apoi să recupereze din dobândă la credite. Aici cred eu că s-ar putea sa aibă o surpriză pe termen mediu pentru ca vor ajunge sa platească taxa pe active și nu le va fi deloc bine. Explic pe scurt: BNR nu va intreveni în favoarea lor, se va da legislatie referitoare la firmele cu capitaluri negative si obligarea acestora sa se capitalizeze cu aportul asociaților si cateva bănci ca si multe mii de companii fantomă, vor iesi din piață. Banca Transilvania si CEC Bank nu vor intra in acest joc pentru ca au nevoie de cota de piață. BCR, adica Erste, oricum e pe final, a stins ce era de stins din marea privatizare a BCR si acea compensare cu pasivele Bancorex, așa că nu conteaza in ecuație și nu o consider relevantă în viitorul apropiat. Raiffeissen are mintea în altă parte și dacă se mai uită mult în alte locuri, mai ales politice, pierde cota de piață. BRD e încă prudentă și va juca în piață.
Observ însă tot felul de analiști care fac lobby asumat pentru bănci care spun că ROBOR 3M a crescut datorita inflatiei. Desi chiar Banca Nationala a României a recunoscut (chiar prin textul OUG 19/2019) ca ROBOR nu a fost legat de tranzactii. Pai daca nu a fost legat de tranzactii, ce dobândă să existe? Si ce influență a inflatiei să existe? Și dacă am lua-o teroretic si am admite ca ROBOR e influentat de inflatie, influenta ar fi de 0,72% pentru ROBOR la 3 luni. Si atunci cum justifici diferența până la 3,46%? Nu ai cum, pentru că totul e manipulare!
Ajungând la chestiunea asta cu afirmațiile gratuite ale unor pseudo-cunoscători în materie de macro-economie, am să demontez câteva mituri și vă rog să savurați, în tihnă, ceea ce voi spune
Mitul fals despre cresterea salariilor peste productivitate.
Adesea ni se comunică faptul că salariile au crescut mai mult decât productivitatea muncii, ceea ce ar trebui să fie un semnal pentru mediul de afaceri în sensul adoptării unor politici restrictive salariale. Numai că, atunci când raportul dintre productivitate și salarii(productivitatea muncii ajustată la salarii) din România este cel mai ridicat din cadrul țărilorECE (și al doilea din UE), nu este cazul ca anumiți analiști să dea verdicte doar comparând niște modificări procentuale. Dacă nivelul inițial al costului salarial este mult mai redus comparativ cu cel al productivității muncii (cazul României), atunci o creștere procentuală mai mare a salariilor relativ la productivitate nu influențează negativ competitivitatea firmelor.
Creșterea salariilor este sustenabilă și nu a generat presiuni inflaționiste, deoarece:
-
Costul orar nominal al muncii (în sectoarele de afaceri) s-a majorat de la 3,44 euro în 2010 la 4,74 euro în 2016 și la 5,82 euro în 2018, creșterea din 2018 relativ la 2016 fiind de aproximativ 1 euro, iar în procente de 22%.
-
Costul orar nominal al forței de muncă a fost în 2018 de 25% din media UE.
-
Costul orar al forței de muncă (în termeni reali, prețurile anului 2010) a fost în 2018 de 24% din media UE.
-
Productivitatea muncii (în termeni reali, prețurile anului 2010) a fost în 2018 de 12,62 euro pe oră, ceea ce înseamnă33% din media UE, iar în termeni nominali de 34% din media UE.
-
Costul orar al muncii din sectoarele de afaceri a crescut cu 1,08 euro în 2018 relativ la 2016, în condițiile în care productivitatea orară a muncii s-a majorat cu 1,41 euro.
-
Productivitatea muncii din România este superioară costului salarial total, relativ la media UE.
-
În alte economii din Europa Centrală și de Est costul orar al forței de muncă este mai mare decât productivitatea orară a muncii (comparativ cu media europeană) – Bulgaria, Estonia, Letonia și Slovenia –, în timp ce în Ungaria, Slovacia și Cehia decalajul dintre productivitate și costuri este mai mic decât în România. În România productivitatea reală a muncii este cu 8,5 puncte procentuale mai mare decât costul salarial (relativ la media UE).
-
Raportul dintre productivitate și salarii din România este cel mai ridicat dintre țările ECE. Astfel, un angajat în sectoarele de afaceri din România are cea mai ridicată productivitate ajustată la salarii din UE – 2,41.
-
-
În Polonia productivitatea ajustată la salarii este de 2,1, în Ungaria de 1,92, iar în Bulgaria de 1,85, media europeană fiind de 1,74.
Mitul fals potrivit căruia procesul de crestere economica se bazeaza prea mult pe consum in România si ca in alte tari europene este altfel
Datele Comisiei Europene ne indică în mod clar că la nivelul mediei UE28 consumul privat are o pondere de 55,6% din PIB iar ponderea consumului public de 20,1% din PIB deci în total consumul final a reprezentat în UE în anul 2017 o pondere de 75,7% din PIB.
Mitul fals potrivit căruia excesul de cerere agregata este ridicat in economia romaneasca si acesta creează inflatie si dobanzi ridicate
Comisia Europeană spune altceva. Legat de investiții și creșterea economică efectivă dar și mai mult, de sustenabilitatea creșterii economice, vedem în prognoza de toamnă a CE că nu a existat și nu va exista risc de supraîncălzire în economia românească, output gap-ul (decalajul dintre producția efectivă și cea potențială), fiind estimat pentru 2018 la 0,5% din PIB potențial – înseamnă condiții normale. Doar Italia și Grecia produc sub potențial în anul 2018. Interesant, guvernarea din perioada 2017-2018 poate spune că prin implementarea strategiilor de dezvoltare a scos economia românească din decalajul recesionist aferent anului 2016 (output gap de minus 1,1% din PIB potențial) și a condus-o spre decalajul expansionist aferent anului 2017 (output gap pozitiv de 1,5% din PIB potențial) și în 2018 de 0,5% din PIB potențial.
Mitul fals potrivit căruia deprecierea monedei naționale se datoreaza creșterii importurilor pe fondul creșterii veniturilor
Nu stiu și nu înțeleg pe ce lume trăiesc unii care afirma așa ceva, dar am să le spun niste cifre, așa cum vi le spun și dumneavoastră ca să vedem totuși cât de mare e minciuna la aceși indivizi. Între 1 ianuarie 2014 si 30 aprilie 2019 (5 ani și 4 luni) leu s-a depreciat în fața euro cu 0,27 lei. Vi se pare mult? În contextul în care importurile au crescut cu 24 miliarde euro, ajungând la 82,8 miliarde euro. Adică sa pierzi doar 0,27 lei când platesti 82,8 miliarde euro e chiar așa, o apocalipsă? Eu zic ca nu, ca de fapt asta arată că ai moneda puternică și că ai o piață valutară solidă unde există excedent de valută și unde nu se pune presiune pe împrumut de valută pentru plata importurilor. Am mai spus, aici este si meritul BNR care s-a asigurat că există destulă valută în piață și a șinut leul puternic. Pe de altă parte, cei care fac astfel de afirmatii, scot totul din context, uită că deficitul commercial nu este dat de consum ci de importul de materii prime necesar industriei si activitatilor productive, precum si de importul fake de combustibil în contextul in care Romînia este producător important de petrol.
De ce se nasc aceste mituri? Păi unii vor să fie în Consiliul de Administrație al BNR. Și își plătesc apariții tv, își sponsorizează postări pe rețele de socializare sau apariții în diverse publicații. Alții vizeaza posturi de conducere în bănci și fac lobby să pună presiune pe creșterea dobânzilor. Alții se vor pur și simplu vedete. Unul nu ar face vreo polictiă economic pentru România și pentru cetățenii ei. Nici unuia nu-i pasă de voi, cetățenii României. Că o duceți bine sau o duceți rău, nu e problema lor. Nu a fost problema lor nici când 4 milioane dintre dumneavoastră ați ales calea pribegiei pentru că aici nimeni nu va plătea salarii decente.
Să fiți bine! Și să aveți sănătate! Viitorul ne va rezerva suprize plăcute. Oricât de mult i-ar supăra pe unii.
