Fost apropiat al președintelui Vladimir Putin, Prigojin a lansat, pe 23 iunie, o tiradă la adresa conducerii militare ruse și a condus mercenarii Wagner spre Moscova, doborând câteva avioane militare rusești, după care a renunțat la rebeliune. Revolta s-a încheiat după câteva ore, președintele belarus Alexander Lukașenko fiind cel care a intermediat un acord de pace, care impunea mercenarilor Wagner să plece în Belarus, scrie Newsweek.

ISW, un think-tank cu sediul în SUA, susține, într-o evaluare publicată zilelele trecute, că anumite surse rusești au sugerat că forțele Grupului Wagner au început să se retragă din Belarus și se îndreaptă spre Rusia. Exilul lui Prigojin pare să fi fost de scurtă durată, șeful Wagner fiind fotografiat în timp ce participa la un summit Rusia-Africa, la Sankt Petersburg, la sfârșitul lunii iulie.

„Speculațiile privind retragerea mercenarilor Grupului Wagner din Belarus sugerează că anumite aspecte ale acordului dintre Putin și Prigojin, în urma rebeliunii armate din 24 iunie, au căzut”, se arată în raportul ISW.

Plecarea are legătură cu tulburările recente din Africa?

„Abandonarea unor aspecte ale acordului Wagner-Putin-Lukașenko indică faptul că președintele rus nu a reușit să rezolve în mod decisiv problemele puse de Prigojin și Wagner în urma rebeliunii din 24 iunie”, continuă ISW.

Nu se poate spune dacă potențiala plecare a mercenarilor Grupului Wagner din Belarus are legătură cu încercarea lor de a profita de tulburările din Africa, în special de lovitura de stat militară din Niger, de luna trecută. ISW mai susține că președintele Putin „este în continuare îngrijorat de amenințarea pe care o reprezintă Prigojin pentru obiectivele sale pe termen lung”, având în vedere că liderul rus „se concentrează pe ruperea definitivă a lui Prigojin de Wagner”.

Grupul de reflecție este de părere că Putin ar fi putut facilita întoarcerea Grupului Wagner în Rusia „pentru a simplifica subordonarea mercenarilor față de Ministerul Apărării sau desființarea completă a organizației”.

Ce ar urmări, de fapt, liderul rus

Mark N. Katz, profesor la Școala de Politică și Guvernare Schar de la Universitatea George Mason, a declarat luna trecută pentru Newsweek că apariția publică a lui Prigojin la summit-ul de la Sankt Petersburg poate fi o încercare a lui Putin de a reformula narațiunea privind tentativa de revoltă a Grupului Wagner.

„Poate face parte din teza mai largă pe care Moscova încearcă să o dezvolte, cum că „Revolta Grupului Wagner” nu a fost o tentativă de lovitură de stat împotriva lui Putin, că orice s-a întâmplat a fost o exagerare a Occidentului și că Putin și Prigojin lucrează împreună acum”, afirmă Katz.

Șeful CIA, Williams Burns, a declarat că rebeliunea mercenarilor Wagner a fost cea mai serioasă provocare la adresa lui Putin în 23 de ani de președinție. Burns a mai spus că Prigojin „avea cu el doar 5.000 de bărbați, un număr insuficient de oameni pentru a lua Moscova”. De asemenea, șeful CIA a declarat că, mare parte din cele 36 de ore ale rebeliunii, serviciile de securitate ruse, armata și factorii de decizie „au părut în derivă”.

„Pentru mulți ruși care urmăreau evenimentele, obișnuiți cu imaginea lui Putin de arbitru al ordinii, întrebarea a fost Împăratul e gol?” , a spus Burns, adăugând: „Sau de ce îi ia atât de mult până se îmbracă?”

Remarcile lui Burns cu privire la paralizia temporară a Kremlinului în timpul scurtei revolte militare a lui Prigojin continuă linia analizei făcută de omologul său britanic, Richard Moore, șeful MI6, care crede că rebeliunea a evidențiat „fisurile” din regimul Putin.

„Putin este clar sub presiune iar rebeliunea a ridicat semne de întrebare despre modul în care mai controlează situația”, susținea oficialul britanic.