Este interzis să îi dai să bea lapte
Adrian Dragotă a combătut cele mai cunoscute mituri despre pisici. În continuare, cele șase mituri, despre care a vorbit Dragotă.
Primul mit este că pisicile ar trebui hrănite cu lapte. Se vede adesea în desenele animate că pisicile au întotdeauna un castron de lapte în față. Cu toate acestea, nu este recomandat să dai lapte unei pisici deoarece acestea au intoleranță la lactoză, mai ales pisicilor adulte.
Al doilea mit se referă la femeile însărcinate și pisici. Există temerea că o pisică care mănâncă carne crudă ar putea fi contaminată cu toxoplasmoză, ceea ce ar putea duce la avort spontan. Cu toate acestea, șansele ca o pisică de casă, hrănită doar cu crochete sau conserve, să mănânce carne crudă din surse nesigure sunt aproape nule. Este important de menționat că persoanele pot fi infectate cu toxoplasmoză chiar și în absența pisicilor.
Un alt mit este legat de ideea că pisicile sunt considerate „rele și parșive” pentru că nu răspund la comenzi la fel de bine ca și câinii. Pisicile nu sunt animale sociale în același mod ca și câinii. Nu recunosc o ierarhie și nu sunt subordonate autorității la fel de ușor. Ele sunt animale solitare și nu au tendința de a se supune unei alte pisici.
Alergia nu este provocată de păr
Un alt mit începe de la rasa British Shorthair, cu părul scurt. Se crede adesea că aceste pisici lasă mai puțin păr decât alte rase. În realitate, pisicile de această rasă pot pierde mai mult păr decât pisicile cu părul lung, în absența perierii regulate.
Alergia la pisici nu este provocată de părul lor, astfel că chiar și cu o pisică Sfinx (care nu are păr), persoanele alergice pot avea simptome. Alergia este de fapt cauzată de o proteină din saliva pisicii. Există însă anumite rase, cum ar fi Siberian și Neva Masquerade, care pot produce mai puține reacții alergice datorită nivelului mai scăzut de proteine alergene din saliva lor.
Un alt mit este că pisicile se atașează de persoane. De fapt, pisicile se atașează de teritoriu și se simt confortabil atunci când și-au marcat teritoriul cu feromoni. Când o pisică se freacă de obiecte sau de oameni, ea lasă feromoni care îi permit să se simtă familiare cu spațiul și să se simtă în siguranță.
