Așadar, jurnalistul Doru Bușcu a vorbit, printre altele, despre realizările ultimilor doi președinți. Astfel, acesta a subliniat că „președinții care au fost și urmează să fie nu se pot ridica mai sus de clovnerie”.

Jurnalistul spune că președinții care au fost și urmează să fie nu se pot ridica mai sus de clovnerie

„Ne confruntăm în trista și scurta noastră istorie post-decembristă cu imperativul funcției prezidențiale, care merge greu în raport cu scopurile noastre de progres, dezvoltare etc.

Președinții care au fost și urmează să fie nu se pot ridica mai sus de clovnerie. Doi președinți, fiecare cu câte două mandate, care împreună au făcut aproape cât mandatul lui Ceaușescu. Care, dând la o parte demența, teroarea, frigul, absurdul și totalitarsimul, a dezvoltat o economie planificată, poate absurdă, dar cu o coerență, industria, sistemul energetic, a școlarizat, a alfabetizat, a sistematizat agricultura, a irigat, a făcut lucruri care se văd”, a declarat jurnalistul Doru Bușcu la România lui Cristache.

De asemenea, acesta a amintit de faptul că de 10 ani discuția despre irigarea celor 2 milioane de hectare se poartă cu mare intensitate de către clasa politică românească.

„De 10 ani discuția despre irigarea celor 2 milioane de hectare se poartă cu mare intensitate de către clasa politică românească. Dar nu se întâmplă nimic. Și ce tragedie s-ar fi întâmplat dacă trebuia și electrificată o parte din țară.

Apropo, am fost de față la o discuție în care marelui gargaragiu din vremuri comuniste Daea i s-a așezat la picioare un plan de irigații, incluzând toate componentele – finanțare, competență occidentală, viteză, acorduri guvern la guvern. Cu costuri de poate 50 de ori mai puțin decât cele cu care se face astăzi. Domnul Daea a zis «Da, facem!», după care a dispărut. L-au căutat oamenii ăia vreo 6 luni, nu a mai răspuns nimic”, a mai spus jurnalistul.

Jurnalistul a vorbit și despre letargia sistemului politic

Mai apoi, acesta a vorbit și despre letargia sistemului politic din România, punctând că „rigiditatea nu a fost a lui Iohannis”, ci „a serviciilor secrete care au păstrat lucrurile așa”.

„Rigiditatea nu a fost a lui Iohannis, ci a serviciilor secrete care au păstrat lucrurile așa. Noi știm că, până când nu spune SRI că un ministru e bun, nu e ministru, probabil la fel și la premier. Ei decid cine vine premier și președinte – în cazul lui Băsescu au decis prima oară că pleacă Năstase și a doua oară că rămâne Băsescu. A treia oară că nu câștigă Ponta. La prima întâlnire dintre Iohannis și Ponta din turul I l-a lichidat Ponta.

Era o diferență dintre un om rătăcit în sistem și un om politic tânăr, guraliv și totuși… s-au dat băieții de trei ori peste cap și a doua zi avea cu 3 milioane de voturi mai mult. Sistemul nu este un om, o voință, o sincronizare perfectă, o structură anume…”, a explicat Doru Bușcu.

„Dacă sistemul voia dezvoltarea accelerată a României asta se întâmpla. Poate nu l-ar fi pus pe Iohannis, iar dacă o făceau l-ar fi obligat să deschidă canalele. Dar le-a convenit. Dacă citim presa ultimilor 15 ani vedem oameni care nu au făcut pușcărie, care sunt milionari, care au condus comunități de servicii secrete, care au fost implicați în cele mai mari scandaluri. Ce rost avea pentru ei ca lucrurile să intre într-o ordine și o rigoare? Nu ar mai fi putut să decidă licitații, să dea contracte, să angajeze oameni, să alimenteze companiile clientelei proprii. Ăsta este motivul pentru care oamenii care au un ascendent economic se opun schimbării.

În 2005-2004, defilau la televizor primii trei oameni de afaceri care se opuneau intrării României cu argumente de genul: «Vin ăștia se ne jefuiască!» Unul era Dinu Patriciu, care luase rafinăriile și petrolul, altul Ion Țiriac și celălalt Dan Voiculescu. Toți aveau canale de comunicare și spuneau: «Să mai stăm 3-4 ani!». Pentru că erau într-o poziție privilegiată și sunau la guvern și cereau pădurea, combinatul… Dacă eram în UE trebuiau să fie licitații, proceduri. Pentru ei era o mare diferență, dar pentru noi dacă eram în Uniune era mai interesant. Noi îl vedeam ca pe un progres, ei – ca pe un regres. De aceea, oamenii aceștia care conduc sistemul nu sunt complet sincronizați – pentru că se mai și bat între ei, dar nu vor să se schimbe lucrurile.

Progresul se întâmplă oricum, dar rata de schimbare este foarte mică. Pentru că a devenit contraselecția un fenomen istoric, care pune în fruntea statului oameni obedienți. Nu toți sunt proști, sunt unii care clipesc din ochi cu înțelegere. Și în partidele mari sunt câțiva oameni care mai mișcă, dar nu sunt în zonele în care ar putea să influențeze”, a conchis jurnalistul.

Podcastul poate fi vizualizat AICI.