Un raport al Corpului de Control al ministrului industriei si resurselor pune la zid Societatea Nationala a Apelor Minerale (SNAM), firma statului care vinde imbuteliatorilor apa minerala. Contractele negociate cu cele 23 de societati comerciale imbuteliatoare private sunt recitite, este recalculat pretul litrului de apa minerala la sursa. Concluzia: statul a pierdut zeci de miliarde de lei. Masurile propuse sunt usor neortodoxe, daca nu chiar pe langa lege. Printre altele, statul doreste recuperarea prejudiciului, pe care el singur si l-a produs, prin taxarea retroactiva a imbuteliatorilor cu sumele pe care acestia ar fi trebuit sa le plateasca daca litrul de apa minerala le-ar fi fost vandut mai scump. Nici contractele nu raman valabile. De indeplinirea acestor sarcini raspunde cu capul conducerea SNAM.
Conform raportului, de-a lungul anilor, intre SNAM si imbuteliatori au avut loc meciuri dure din care cu capul spart a iesit statul. Raportul citeaza ca atacatori numai imbuteliatorii privati reuniti in Organizatia Patronala Apemin (OPA), desi pe piata mai sunt si alti „grei”.
Patronatul a inghesuit Statul
Asadar, OPA a blocat cresterea preturilor de livrare a apelor din surse in functie de inflatie, asa cum era prevazut in contractele de vanzare-cumparare. In plus, membrii patronatului nu au achitat cantitatea de apa contractata conform graficelor de livrare, dar nepreluata, si nici penalitatile de intarziere ca urmare a neplatii in termen a facturilor.
Verificand modul de incheiere a contractelor, subalternii ministrului Dan Ioan Popescu au tras concluzia ca multe clauze ale acestora sunt in favoarea beneficiarilor societati de imbuteliere a apelor minerale. Astfel, preturile au fost stabilite in suma fixa, iar clauza de modificare a lor in functie de inflatie este formulata fara a se arata modalitatea concreta si termenul precis. Aceasta clauza nu a fost una pentru toate societatile de imbuteliere. La Rieni Drinks preturile se modifica la intervale corelate cu influentele din economie, prin acordul scris al partilor, vanzatorul (SNAM) trebuind sa dovedeasca in conditiile legii cresterea de pret. La SC Cristalina Vatra Dornei, variatia preturilor se face in raport cu evolutia indicelui de inflatie, prin act aditional. La SC Dorna Apemin Vatra Dornei, modificarea preturilor se face la intervale corelate cu influentele din economie ce afecteaza structura pretului, cumparatorul obligandu-se sa plateasca cu noul pret cantitatile contractate si cele suplimentare. Si lista poate continua. O alta clauza pe care inspectorii ministerului au depistat-o ca fiind in favoarea societatilor private este modul de plata al cantitatilor de apa livrata: dupa 30 de zile de la incheierea lunii de consum.
Raportul consemneaza ca statul a pierdut la vanzarea apei catre imbuteliatori. In 1993, litrul de apa carbogazoasa era 1,55 lei (0,002 USD), pentru ca in martie 2001 sa ajunga 40 lei (0,00014 USD). La apa plata, aceeasi poveste. De la 1,55 lei/l (0,002 USD) in 1993, s-a ajuns la 19 lei/l (0,00069 USD) in martie 2001. Toate tentativele SNAM de renegociere a preturilor, spune raportul, s-au lovit de opozitia patronatului. Tot legat de preturi, socotitorii de la Ministerul Industriei si Resurselor (MIR) au ajuns la urmatorul rezultat: litrul de apa minerala la sursa, adica la SNAM ar trebui sa fie de zece de ori mai scump, circa 400 de lei. Mai mult, imbuteliatorii ar trebui sa plateasca diferenta, in functie de reputatia geografica a apei si calitatile sale de puritate si mineralizare. Una peste alta, in perioada 1997-2001 societatea statului ar fi trebuit sa factureze si sa incaseze de la clientii sai, imbuteliatorii, 164.072,5 milioane lei. In conturile SNAM au intrat doar 78.908,6 milioane lei.
Doi iepuri dintr-o lovitura
Cele de mai sus reprezinta doar o parte din „descoperirile” Corpului de Control al MIR. Raportul ocheste doi iepuri. Primul: conducerea actuala SNAM. Printre masurile propuse de raport, figureaza recuperarea celor 85,164 miliarde de lei provenite din nemodificarea pretului apei. Responsabila este conducerea SNAM. Cat de fezabil este ordinul ministerului, ramane de vazut. Aceeasi problema se pune si in cazul unei alte masuri, introducerea unui nou contract de livrare a apei catre imbuteliatori. Pentru reprezentantii industriei apelor minerale aceste doua ordine date de minister SNAM-ului, care a preferat sa nu comenteze public, sunt pe muchia legii. „Nu exista baza legala pentru aplicarea lor. Nu poti revizui arbitrar un contract negociat, valabil 20 de ani, doar pentru ca nu-ti mai convin clauzele, asa cum nu poti veni si majora retroactiv pretul unui produs”, spune vicepresedintele Grupului Romaqua, Nicolae Palfi. Revenind, primul iepure este posibil sa cada la datorie. SNAM nu poate recupera banii, fie si pentru simplul motiv ca in instanta imbuteliatorii vor castiga.
Cel de-al doilea iepure sunt agentii privati din industria apelor minerale. „Imbuteliatorii fac regulile si au profituri uriase, in timp ce statul roman nu are bani la buget”, se revolta Gheorghe Olteanu, seful Corpului de Control. OPA tace. Nu se stie insa daca cel de-al doilea iepure va fi doborat de revolta inaltului functionar de stat si daca, in ipoteza ca da, nu va antrena dupa sine efecte economice contrare celor scontate de minister. Din cei 40 de lei/l, cat ia SNAM de la imbuteliatori, doar un leu ajunge la bugetul statului. Restul ramane la societate. Crescand pretul la 400 de lei, statul va castiga opt lei la litru. La 857 milioane de litri in 2000, statul ar fi incasat circa sapte miliarde de lei. Nu mare lucru. La o sticla de apa minerala de 1,5 l, statul ia, sub forma de taxe si impozite, circa 20%. Daca imbuteliatorilor le scad afacerile, pierderea bugetului public este mai mare decat ce nu a incasat ca redeventa. Iar afacerile pot merge prost daca producatorul este nevoit sa mai adauge ceva la pretul si asa piperat al sticlei de apa minerala.