Controversele pe marginea Ordinului nr. 13/ianuarie 2001 incep sa se finalizeze. Cel putin in cazul unuia dintre contestatarii aplicarii documentului anterior mentionat, Tribunalul Bucuresti – Sectia Comerciala a decis in favoarea principiilor pe care aparitia ordinului le incalca. In plus, pentru prejudiciile create prin aplicarea abuziva a prevederilor acestui act normativ, APAPS trebuie sa plateasca daune de 10 milioane de lei pentru fiecare zi scursa de la data la care contractul de privatizare ar fi trebuit sa intre in vigoare.
De la data emiterii Ordinului nr. 13, 16 ianuarie a.c, toate contractele de vanzare-cumparare a societatilor comerciale la care statul este actionar principal contin cateva clauze menite sa completeze legislatia privatizarii. Pe scurt, acestea se refera la obligativitatea mentinerii obiectului de activitate a unitatii privatizate si realizarea unei cifre de afaceri de minimum 70%, cel putin cinci ani de zile de la semnarea contractului; pastrarea personalului „mostenit” si realizarea unui anumit volum de investitii, garantat in intregime cu activele cumparate; interzicerea vanzarilor, ipotecilor sau privilegiilor asupra activelor societatii, acolo unde valoarea pachetului de actiuni nu asigura garantarea intregului volum de investitii; obligativitatea prezentarii documentelor solicitate de APAPS in procesul de monitorizare postprivatizare; dreptul statului de a detine o actiune nominativa de control la toate societatile de cercetare-proiectare si protejarea secretelor industriale. Inghitit cu noduri de investitori, cuprinsul Ordinului nr. 13 a fost motivat oficial in momentul respectiv prin necesitatea punerii in ordine a privatizarilor din Romania, in asa fel incat cazuri gen IMB sau Tepro Iasi sa nu se mai produca. Pana aici, totul in regula.
Statul nu-si mai poate lua vorba inapoi
Situatia a devenit discutabila din momentul aplicarii efective a ordinului, pentru ca APAPS s-a incapatanat sa modifice contracte de privatizare deja adjudecate. Mai precis, au existat firme pe care aparitia noilor reglementari le-a prins in cursul celor zece zile dintre adjudecarea licitatiei si semnarea efectiva a contractului de vanzare-cumparare. Dupa ce negociasera luni de zile termenii contractuali pentru preluarea unei intreprinderi de stat sau a alteia, dupa ce batusera palma cu reprezentantii statului, cumparatorii s-au trezit la semnarea contractului cu acte aditionale, ce le impuneau clauze suplimentare. Daca le acceptau, marfa era a lor, daca nu, nu. Nu se punea in nici un fel problema negocierii. Acesta a fost cazul firmei Aroconfort Andreas Management, care licitase pentru SC Girueta Jilava, o intreprindere cu datorii de peste 25 de miliarde lei. Pentru ca APAPS a refuzat orice discutie, cumparatorul a dat in judecata statul.
Argumentele aduse in favoarea respectarii intelegerilor dintre APAPS si cei ce castigasera deja licitatii la aparitia Ordinului nr. 13 au fost pe placul instantei: documentul nu era publicat in Monitorul Oficial, prin urmare fiind opera unui organ al administratiei publice centrale subordonate Guvernului, nu putea produce efecte juridice; legislatia privatizarii (OUG nr. 88/ 1997, Legea nr. 99/1999 si HG nr. 450/1999) stipuleaza ca, in cazul vanzarii prin licitatie, oferta publicata este irevocabila si trebuie sa cuprinda toate elementele vanzarii de actiuni; datele din dosarul de prezentare se actualizeaza periodic pana in cea de a opta zi lucratoare anterioara depunerii ofertei finale.
Tragand linie, s-a incercat aplicarea retroactiva a unor modificari legislative ce nici macar nu puteau avea efecte juridice. Aroconfort Andreas Management a primit deci satisfactie, plus daune 10 milioane de lei pentru fiecare zi de neonorare a contractului de catre stat. Pana acum, APAPS ar avea de plata circa un miliard de lei. Suma nu compenseaza nici pe departe daunele pe care este nevoit sa le suporte cumparatorul, avand in vedere faptul ca in cele cinci luni de procese, datoria Giruetei a ajuns la 34 de miliarde de lei.
In situatia Aroconfort Andreas Management s-a mai aflat cel putin o firma. A&D Holding trebuia sa semneze contractul in aceeasi zi si a avut aceeasi surpriza neplacuta. „Nu am mers pe calea procesului, desi eram convinsi ca avem sanse de castig”, ne-a declarat consilierul juridic Mihalela Paslaru. „Managementul a luat decizia de a ne retrage din contract. Am avut insa mari probleme cu recuperarea garantiei depuse, circa 270 de milioane lei. APAS ne-a dat banii inapoi dupa doua luni de tergiversari si numai dupa ce i-am informat ca de data asta ii dam in judecata”.
Procesele ingroapa contractele
Incercand sa aflam de la APAPS daca Ordinul nr. 13 a fost publicat si daca mai exista firme care au actionat in judecata institutia, jurista Ruxandra Deaconescu a confirmat faptul ca documentul nu figureaza in Monitorul Oficial. Despre legalitatea aplicarii, in aceste conditii, a actului normativ, Ruxandra Deaconescu sustine ca este o problema intepretabila, pe care Justitia o poate lamuri, „ordinul este norma interna, semnata de ministru”. Avocatii spun insa ca de vreme ce acest ordin modifica legislatia in vigoare, trebuia sa fie obligatoriu publicat. Cat despre alte procese pe rol avand acelasi obiect, juristii APAS nu le-au contabilizat pe baza acestui criteriu.
Indata ce APAPS va lua la cunostinta oficial ca a pierdut procesul cu Aroconfort, va urma, probabil, apelul s.a.m.d. Poate dura ani de zile pana cand soarta contractelor prinse pe picior de perfectare de Ordinul ne. 13 va fi lamurita definitiv. Timp in care societatile asa-zis vandute se scufunda incetul cu incetul.