Axă arctică e poveste! Rusia și China și-au dat mâna peste ghețuri doar din motive de afaceri.
Specialistul australian în strategia polară rusă, Elizabeth Buchanan, i-a îndemnat pe legiuitorii din SUA să reconsidere ipotezele vehiculate pe seama impactului relației China-Rusia asupra problemelor strategice din Arctica.
Site-ul NationalInterest.org publică un rezumat al dovezilor doctorului Buchanan către Comitetul pentru Afaceri Externe al Congresului, în care argumentează de ce cele trei ipoteze susținute pe scară largă despre Rusia, China și Arctica ar fi complet greșite.
Aceasta arată că un angajament comercial consolidat între Rusia și China în ceea ce privește întreprinderile energetice arctice conduce la ideea că există o alianță sino-rusă în regiune. Realitatea, susține Buchanan, e aceea că neîncrederea reciprocă, tensiunile teritoriale vechi de secole asupra Orientului îndepărtat rus și amețeala creată de scindarea sino-sovietică din timpul Războiului Rece sunt toate caracteristici permanente ale relației dintre cele două mari puteri. Ele vor continua să modeleze perspectivele strategice, într-o anumită măsură, reducând potențialul „axei” dintre cele două state. În plus, spune ea, Moscova și Beijing au aflat că națiunile nu au aliați sau parteneri. Statele sigure și de succes caută doar relații reciproc avantajoase. Acest sentiment încadrează angajamentul sino-rusesc în Arctica rusă.
Dintre cei opt membri votanți ai Consiliului Arctic, Rusia a fost cea mai convingătoare pentru a acorda în 2013 Chinei statutul de observator. Moscova a aprobat calitatea de membru și, cu aceasta, legitimitatea, pe baza faptului că Beijingul a recunoscut în mod explicit suveranitatea statelor din zona arctică și și-a reafirmat angajamentul față de arhitectura juridică a regiunii arctice – Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării.
Din 2014, după sancțiunile occidentale privind anexarea Crimeii de către Rusia și agresiunea continuă din Ucraina, Moscova a avut o problemă cu fluxurile de numerar. Când sancțiunile au vizat proiecte energetice în Arctica Rusă, China nu a pierdut timp, oferind injecții de capital și tehnologie pentru explorarea în larg.
Asta nu înseamnă că Beijingul leagă toate planurile de securitate energetică de zona arctică rusă, avertizează Buchanan. Angajamentul Beijingului în Arctica este condus de insecuritatea energetică. Beijingul își diversifică importurile de energie pe tot globul, iar „oala” energetică arctică rusă nu e decât o sursă.
China se angajează, de asemenea, într-un acord reciproc avantajos cu Rusia pentru a accesa Ruta Mării Nordului, care reduce tranzitul între Asia și Europa la aproximativ jumătate și oferă economii atractive pentru transportul maritim chinez.China se angajează activ și cu alte puteri cu mărginire arctică și are întreprinderi comerciale, planuri de investiții și strategii consolidate de putere în Norvegia, Canada, Islanda și Groenlanda.
O ipoteză este aceea că Rusia a căzut în capcana datoriilor față de Beijing și că depinde în mare măsură de capitalul chinez și de asocierile comune pentru proiecte energetice în Arctica. În realitate, Rusia a depus eforturi pentru a compensa investițiile chineze și riscul excesului de încredere în întreprinderile energetice.
În final, Elizabeth Buchanan spune că e puțin probabil ca Moscova să arunce într-un conflict regiunea în care deține cea mai mare acțiuni și de care și-a legat viitoarea securitate economică și socială. Orice tensiuni arctice vor proveni dintr-o interpretare greșită a intereselor rusești, dintr-o neînțelegere a geografiei de bază sau a modului în care se aplică dreptul internațional în regiune.