Regatul Unit se confruntă cu noi provocări în tentativa de a se reconecta la inițiativele strategice europene post-Brexit. Conform unor surse diplomatice citate de Financial Times, Marea Britanie va fi nevoită să contribuie financiar pentru a-și garanta accesul la viitorul fond european de apărare, estimat la 150 de miliarde de euro.
Miza: posibilitatea ca industria britanică de apărare să participe la contractele finanțate de Uniunea Europeană prin mecanismul „Acțiuni de Securitate pentru Europa” (SAFE).
Regatul Unit speră la un acord semnat pe 19 mai
Potrivit unor oficiali europeni implicați în negocieri, summitul UE – Regatul Unit programat pentru 19 mai ar urma să consfințească un acord politic privind cooperarea în domeniul securității și apărării.
Totuși, documentul-cadru va avea un caracter general, iar accesul efectiv al companiilor britanice la finanțările SAFE va necesita un al doilea acord, de natură tehnică și juridică, care să prevadă inclusiv o contribuție financiară proporțională din partea Londrei.
„Acest pact nu este un instrument obligatoriu. Cel mai dificil obstacol va fi un acord bilateral care ar include o contribuție financiară”, a explicat un diplomat european sub acoperirea anonimatului, potrivit Financial Times.
Practic, participarea Marii Britanii la proiectele SAFE nu va fi automată, ci condiționată de asumarea unei cote de finanțare, în linie cu beneficiile potențiale pentru industria britanică. Pentru companii precum BAE Systems sau Rolls-Royce Defence, miza este una uriașă: accesul la un portofoliu de contracte în expansiune, într-un climat geopolitic tot mai tensionat.
SAFE, fondul de apărare al UE – răspuns strategic la era post-americană
Lansarea fondului SAFE, propus de Comisia Europeană, vine pe fondul eforturilor tot mai vizibile de consolidare a autonomiei strategice a Europei în materie de apărare. Proiectul este perceput drept un răspuns instituțional la două presiuni majore: reducerea angajamentului militar american în Europa și războiul de agresiune declanșat de Rusia în Ucraina.
Prin SAFE, Bruxelles-ul intenționează să ofere împrumuturi preferențiale statelor membre pentru achiziționarea de armament, echipamente și tehnologii militare. Fondurile vor fi direcționate în special către proiecte comune, pentru a încuraja cooperarea transfrontalieră între industriile de apărare europene și a reduce fragmentarea care afectează de ani buni eficiența militară a Uniunii.
„Țările terțe vor trebui să semneze acorduri suplimentare. Comisia Europeană le va negocia”, a declarat un alt diplomat, confirmând că accesul Marii Britanii nu este garantat prin simpla semnare a acordului de principiu din mai.
Regatul Unit, reintrarea în peisajul cooperării europene în domeniul apărării
Pentru Regatul Unit, reintrarea în peisajul cooperării europene în domeniul apărării este o oportunitate geopolitică, dar și un exercițiu de echilibru între aspirațiile de suveranitate post-Brexit și realitățile interdependenței strategice. Deși guvernul britanic a reiterat în repetate rânduri angajamentul față de securitatea continentului, lipsa unui cadru formal de colaborare cu UE a limitat influența Londrei în marile proiecte de apărare lansate în ultimii ani.
Accesul la fondul SAFE nu este doar o chestiune de bani, ci și una de principiu: acceptarea regulilor europene într-un domeniu sensibil, în care UE dorește să își afirme autonomia. Faptul că negocierile se desfășoară în paralel cu dezbateri interne tot mai aprinse în Regatul Unit despre relansarea relațiilor cu Bruxelles-ul sugerează că miza depășește sectorul militar.
Industria britanică de apărare văzută ca posibil competitor
Un alt aspect controversat este cel al echilibrului între participare și protecționism. Deși companii britanice de talie globală sunt parteneri tradiționali în proiecte comune cu omologii lor europeni, unele state membre privesc cu rezerve ideea ca firme non-UE să concureze pentru fonduri dedicate dezvoltării capabilităților interne ale Uniunii.
Această tensiune se înscrie într-un context mai larg al regândirii regulilor pieței interne europene în domeniul apărării, unde noțiunea de „preferință europeană” începe să capete contururi mai ferme.
Pentru moment, diplomația britanică are de trecut un test dificil: să convingă partenerii europeni că prezența sa este atât valoroasă, cât și echitabilă. De partea cealaltă, Bruxelles-ul trebuie să decidă dacă pragmatismul și nevoia de parteneriate strategice vor prima în fața orgoliilor politice post-Brexit.
