Cu Donald Trump la un pas de a reveni la Casa Albă în câteva săptămâni și cu economia continentului într-o situație din ce în ce mai dificilă, piatra de temelie pe care se sprijină prosperitatea regiunii este în pericol de a se prăbuși, susține Politico.

Economia Europei s-a dovedit rezistentă în ultimele decenii, pe fondul expansiunii spre est a blocului și a cererii puternice pentru mărfurile europene din Asia și Statele Unite. Dar, pe măsură ce boom-ul Chinei pare să se încheie iar tensiunile comerciale cu Washingtonul estompează imaginea comerțului transatlantic, zilele bune ale Europei par să fie la apus.

Europa a devenit un deșert din punctul de vedere al inovației

Vânturile economice transversale care mătură continentul amenință să se transforme într-o furtună perfectă în anul care vine, cu Trump care își îndreaptă atenția spre Europa. Pe lângă perceperea unor noi tarife pentru orice lucru, de la Bordeaux la Brioni, viitorul lider al lumii libere este decis să ceară țărilor NATO să aloce mai mulți bani pentru apărare, în caz contrar urmând să fie lipsite de protecția americană, notează publicația.

Practic, toate capitalele europene, care se luptă cu deficitele crescânde, pe fondul scăderii veniturilor fiscale, se vor confrunta cu tensiuni financiare și mai mari, care ar putea declanșa revolte politice și sociale. Recesiunile și războaiele comerciale vin și pleacă, dar ceea ce face această conjunctură atât de periculoasă pentru prosperitatea continentului are legătură cu cel mai mare adevăr dintre toate: UE a devenit un deșert al inovației.

Deși Europa are o istorie bogată de invenții spectaculoase, inclusiv descoperiri științifice care au dat lumii totul, de la automobile la telefon, radio, televiziune și produse farmaceutice, continentul a evoluat într-un sistem de rulare. Odinioară sinonimă cu tehnologia auto de ultimă oră, Europa de astăzi se luptă să iasă la lumină. După cum a remarcat fostul prim-ministru italian Mario Draghi în raportul său recent privind competitivitatea în scădere a Europei, doar patru dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sunt europene.

Dacă Europa rămâne pe traiectoria actuală, viitorul ei va fi acela al unui muzeu italian frumos în aer liber, în declin, plin de datorii, atractiv doar pentru turiștii americani și chinezi, notează publicația.

Infrastructură defectuoasă

Din păcate, refacerea infrastructurii economice a Europei este mai ușor de spus decât de făcut. Cu Donald Trump la Casa Albă și republicanii controlând ambele camere ale Congresului, Europa nu a fost niciodată mai expusă capriciilor politicii comerciale americane. Dacă Trump va duce la îndeplinire amenințarea de a impune tarife de până la 20% la importurile de pe continent, industria europeană va suferi o lovitură din care cu greu se poate ridica. Cu cele peste 500 de miliarde de euro în exporturi anuale către SUA, America este de departe cea mai importantă destinație pentru mărfurile europene.

Europa pare să nu fi făcut nimic pentru a se pregăti în fața revenirii lui Trump. Primul răspuns al șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la realegerea sa, a fost acela de a sugera Europei să cumpere mai mult gaz natural lichefiat (GNL) din SUA.

„Eșecul liderilor europeni de a învăța lecția din primul mandat al lui Trump începe acum să ne bântuie”, spune Clemens Fuest, președintele Institutului Ifo din München, un important grup de gândire economic.

Din păcate, Donald Trump este simptomul, nu cauza problemelor Europei. Începând cu 2000, UE a pierdut teren în raport cu SUA la nivelul competitivității economice într-un mod care șochează. Unele calcule arată o pierdere de 30%, în special din cauza productivității scăzute din Europa, amintește Politico.

Una dintre cauze este că europenii muncesc prea puțin. Un muncitor german muncește cu 20% mai puține ore pe an decât unul din America. Dar o cauză și mai importantă este lipsa inovației. În lipsa ei, europenii ar rămâne în urmă chiar dacă ar munci mult mai mult și ar renunța și la statul bunăstării, care oricum abia mai bate dintr-o aripă. Companiile americane investesc în cercetare și dezvoltare de două ori mai mult decât companiile europene, arată FMI.

O cursă în doi: China și SUA

Companiile americane au o productivitate cu 40% mai mare față de anul 2005, în vreme ce sectorul tech din Europa a bătut pasul pe loc al acest capitol. Bursele americane au crescut de trei ori începând din 2005, iar cele europene doar cu 60%.

În 2000, la summitul de la Lisabona, liderii UE s-au angajat să facă din economia UE cea mai competitivă economie din lume. După 20 de ani, Europa nu numai că a pierdut această cursă pentru competitivitate și tehnologie, dar nici măcar nu a intrat în cursă, care acum se duce în doi – China și SUA.

Potrivit Politico, UE ar fi trebuit să investească 3% din PIB pentru cercetare și inovare, dar a rămas la nivelul de 2% din 2000. Doar o singură universitate europeană este în topul 30 al universităților specializate în știință și tehnică, top dominat de China și SUA.

Jumătate din investițiile europene în cercetare și dezvoltare vin din Germania și nu e un semn bun. Germania este țara în care, la începutul erei digitale, companiile se încăpățânau să vină cu soluții inovatoare în telefonia analogică pe cale de dispariție. În 2018, când industria automobilelor electrice lua avânt și UE încă putea recupera startul greoi în fața Chinei și SUA, Bosch venea cu o soluție revoluționară în materie de motoare diesel. Investițiile germane în cercetare și dezvoltare par să fie investiții în reinventarea roții – chiar la propriu, pentru că cea mai mare parte din aceste fonduri s-au îndreptat către industria auto.

Blocată în secolul al XIX-lea

Pentru că este cea mai mare economie a UE, dificultățile economice ale Germaniei se răsfrâng în întregul bloc. Acest lucru este valabil mai ales în Europa Centrală și de Est, pe care producătorii auto din Germania le-au transformat în uzina lor de facto în ultimele decenii. Indiferent dacă cumpărați un Mercedes, BMW sau VW, sunt șanse foarte mari ca motorul sau șasiul mașinii să fi fost făcute în Ungaria, Slovacia sau Polonia.  Ceea ce face ca criza prin care trece industria auto din Germania să fie atât de insolubilă este că Europa nu mai are cale de întors, subliniază Politico.

Rezultatul este că mașinile germane nu mai sunt căutate în lume. China a câștigat competiția. Iar criza din industria auto este doar vârful aisbergului. La asta se adaugă tranziția energetică – glonțul pe care UE și l-a tras singură în picior. Germania nu vrea să mai ardă combustibili fosili (dar, în mod ipocrit, a trișat la testele de emisii ale motoarelor diesel), nu vrea nici energie nucleară; gazele ieftine din Rusia au fost înlocuite, la presiunea SUA, prin războiul din Ucraina, cu gazele scumpe din America.

La toate acestea se adaugă și îmbătrânirea populației (în Germania și în mare parte din țările UE) și lipsa de forță de muncă calificată. Răspunsul Germaniei (dar și al UE) la această problemă este primirea a milioane de imigranți necalificați, în speranța că copiii vor umple universitățile și fabricile, nu bandele de infractori înarmați care fac stat în stat în orașele suedeze.