Oamenii de știință sunt din ce în ce mai îngrijorați de schimbările climatice din ultima perioadă. Aceștia susțin că unul dintre lucrurile dificile legate de încălzirea globală, pe lângă probabilitatea tot mai mare că va distruge viața de pe Pământ, este reprezentat de totalitatea cuvintelor noi pe care trebuie să le învățăm pentru a încerca să înțelegem dimensiunea de ansamblu a haosului generat de urgența climatică, scrie France 24.

În același timp, specialiștii susțin că au luat naștere mai multe fenomene meteorologice rare, pe care omenirea nu le-a mai experimentat până acum.

„Firenados”, de exemplu, apar atunci când căldura arzătoare și vânturile turbulente se ridică deasupra incendiilor forestiere scăpate de sub control în coloane asemănătoare tornadelor.

Un exemplu este statul american California și regiunea Australiei. Acestea sunt zonele în care vârtejurile de foc, cunoscute și sub denumirea de diavol de foc, apar cel mai des. Acestea vor crește în intensitate, pe măsură ce încălzirea globală se va accentua, potrivit oamenilor de știință.

Sursele citate mai precizează că ”furtunile uscate”, care se formează în regiunile afectate de secetă, cum ar fi sud-vestul Statelor Unite, sunt lucruri fără precedent pentru populație. Ele produc tunete și fulgere, însă nu degajă și precipitații.

În același timp, aerul de sub aceste spectaculoase descărcări naturale de electricitate de mare altitudine este atât de uscat încât orice urmă de umezeală produsă se evaporă până coboară la sol.

Efectul schimbărilor climatice

Pe lângă efectele menționate anterior, oamenii de știință susțin că schimbările climatice au generat și nori „pirocumulonimbus”, care sunt induși de foc și infuzați de fum și care au întunecat cerul australian în timpul „verii negre” din 2019-2020 sau „insule urbane de căldură” din marile orașe ale lumii.

În ceea ce privește norul cumulonimbus, acesta se formează deasupra unei surse de căldură, cum ar fi un incendiu sau o erupție vulcanică și poate uneori chiar să stingă focul care l-a format. Specificația acestora constă în faptul că care degajă câteva grade Celsius în plus în zonele în care se formează.

În acest context, oamenii de știință mai subliniază faptul că cel mai înfiorător lucru îl reprezintă combinația potențial mortală de căldură și umiditate relativă. Mai exact, un adult sănătos care stă la umbră și are resurse de apă potabilă nelimitată va muri dacă așa-numitele „temperaturi ale becului umed” (TW) depășesc 35 de grade Celsius timp de șase ore.

Concret, capacitatea oamenilor de a ocoli în mod eficient căldura ne-a permis să ne extindem pe fiecare continent, însă o temperatură cu bec umed (TW) de 35 °C ar reprezenta limita noastră fiziologică superioară, conform unei analize realizată de Washington Post.

Deși în primă fază s-a presupus de mult că acest prag teoretic nu va fi niciodată depășit, cercetătorii americani au raportat anul trecut în două locuri, unul în Pakistan, altul în Emiratele Arabe Unite, unde bariera 35C TW a fost depășită de mai multe ori, chiar dacă nu într-un mod constant.

”Mucilagul marin” acoperă apa

O altă îngrijorare în rândul oamenilor de știință o reprezintă creșterea florilor de alge, cunoscută și sub numele de „mucilagiu marin”. Potrivit acestora este vorba despre o substanță vâscoasă ce acoperă suprafața apei ca o pătură și care nu lasă organismele marine să respire. Deși efectele viciază ecosistemul maritim, experții consideră că apariția acesteia nu poate fi pusă doar pe seama schimbărilor climatice.

În același timp, o evaluare critică a ONU privind știința climatică, care se află în prezent în curs de evaluare de către 196 de națiuni,  urmează să evidențieze amenințarea tot mai mare a „punctelor critice” din sistemul climatic al Pământului, potrivit surselor care au văzut câteva schițe ale raportului.

Totodată, trebuie menționat și faptul că schimbările climatice din ultima perioadă, însoțite de incendii de vegetație, au transformat terenul folosit pentru creșterea animalelor și culturile agricole, împingând cea mai mare pădure tropicală din lume, pădurea amazoniană, către un proces numit „savanaficare”.

Mai exact, acest proces presupune tranziția de la pădure la savană. Cu alte cuvinte, zone bogate în vegetație sunt transformate în întinderi aride de pajiști. Oamenii de știință mai subliniază faptul că aceste schimbări sunt accelerate de ciclurile vicioase de încălzire pe care oamenii de știință le numesc „feedback-uri”.

Totodată, ei mai subliniază faptul că în contextul în care stratul subțire de gheață acoperită cu zăpadă care plutește pe Oceanul Arctic, acesta cedează de-a lungul anilor către mare, radiația soarelui, care încălzește planeta, este absorbită rapid și nu se mai întoarce în spațiu. Acest proces care presupune capacitatea de reflexie a suprafețelor albe se numește „albedo”.

Unul dintre cei mai întâlniți termeni în limbajul climatic este „Permafrostul”, care definește solurile înghețate tot timpul anului la o adâncime între 2 și 15 m. Regiunile de permafrost se află în ținuturile cu climat polar, unde temperatura medie anuală nu depășește -1 °C și cantitatea medie anuală de precipitații este sub 1.000 mm. Tundra superficială în Siberia și alte regiuni sub-arctice conține de două ori mai mult carbon decât în ​​atmosferă, iar oamenii de știință susțin că ne-ar fi mai bine dacă ar rămâne acolo și nu ar fi degajat în atmosferă.

Cum reacționază populațiile globului

Deși îngrijorările oamenilor de știință sunt destul de mari, oamenii au o altă reacție. Mai exact, o bună parte din populație merge spre „doomism”, ideea potrivit căreia „sistemul Pământului” se află într-o scufundare terminală, fără cale de întoarcere.

Totodată, experții climatici susțin că omenirea aproape că și-a epuizat „bugetul pentru carbon” și este pe cale să „depășească” masiv obiectivul Acordului Climatic semnat în 2015 la Paris, care presupune limitarea creșterii temperaturi medii globale la 1,5 grade celsius peste nivelurile preindustriale.

Pe de altă parte, mai multe persoane se confruntă cu o stare mentală  cunoscută sub numele de „solastalgie”, care combină stările de melancolie, durere și nostalgie pentru o lume scăpată de sub control.

La polul opus se situează „efectul Greta”, care  a dat naștere unei generații de activiști climatici care nu sunt adepții compromisurilor. Mai exact, aceștia au fost inspirați de tânăra activistă suedeză Greta Thunberg și sunt cunoscuți în Italia sub denumirea de „Gretini”.

O altă categorie de persoane mai este denumită „post-Covid”. Aici se încadrează acele persoane care vor să călătorească în destinații exotice precum Bali sau Maldive pentru un „turism de ultimă șansă” înainte ca toate recifele de corali să moară.