Jobs credea că, pentru a obține un succes mare și a revoluționa lumea, trebuie să acordăm prioritate comuniunii tehnologiei și a umanității, deoarece astfel apar cele mai bune idei.

„Tehnologia nu reprezintă nimic. Ceea ce este important este că aveți credință în oameni, că sunt buni și deștepți – și dacă le oferiți instrumente, vor face lucruri minunate cu ele”, a spus el. „Instrumentele sunt doar instrumente. Fie funcționează, fie nu.”

Jobs a luat această filozofie în serios. După câțiva ani de la revenirea sa la Apple în 1997, era clar că devenise un lider mult mai bun. Însă atunci când o companie are performanțe bune, avem tendința de a evalua liderul său într-un mod la fel de pozitiv sau chiar mai mult decât atât.

O singură lucrare academică a reușit să identifice și cuantifice efectul leadershipului individual în performanța corporativă. Doi profesori, Marianne Bertrand și Antoinette Schoar, de la Universitatea din Chicago și, respectiv, MIT, au calculat în 2003 că directorii executivi contribuie cu un procent de doar 2% și 4% din performanțele totale ale unei companii.

Dacă spunem că marja de profit a Apple este de 38%, atunci Tim Cook ar putea să adauge sau să reducă din aceasta cu cel mult 1,5%. Același lucru se poate spune și despre realizările lui Steve Jobs cât timp a fost la cârma companiei (1976-1985 și 1997-2011). Nu putem atribui explozia stocurilor Apple, neapărat mandatului său, deoarece nu știm care ar fi fost scenariul alternativ cel mai bun.

Dacă urmărim doar profiturile Apple și ne ghidăm doar după acest aspect atunci se poate spune că Tim Cook a fost mult mai bun decât Steve Jobs.

Tim Cook a fost numit director general al Apple pe 24 august 2011. Sub conducerea lui Steve Jobs, Apple a avut 14 produse, dar acum Apple are 27 de produse cu peste 200 de versiuni diferite. S-a îndepărtat de strategia minimalistă a lui Steve Jobs și a atins o creștere uimitoare a Apple prin dublarea produselor. Acțiunile Apple au crescut de la 55 USD la 125 dolari în acest timp.

Înainte ca Tim Cook să se alăture Apple, compania se confrunta cu probleme financiare și operaționale severe. Însă, după ce s-a alăturat companiei, în cei 10 ani (1998-2008) prețul acțiunilor a ajuns de la 0,98 USD la 20 USD. Iar acum, sub conducerea lui sa, Apple este acum cea mai mare companie din lume.

Apple se confruntă însă și acum cu anumite probleme, în special din partea producătorilor din China precum Huawei și Xiaomi dar și din partea Google, LG și Samsung. Toți aceștia au reușit să erodeze poziția dominantă a Apple în privința pieței de smartphone-uri.

Cu excepția piețelor în care iPhone-ul s-a bucurat de o poziție dominantă – în special în SUA – Apple recunoaște că mulți clienți nu își mai înlocuiesc dispozitivele atât de des precum o făceau înainte. În ciuda dublării produselor din portofoliu, după dispariția lui Steve Jobs, compania rămâne practic o companie cu un singur produs – iPhone. Vânzările de iPad reprezintă doar o zecime din vânzările de iPhone la opt ani de la lansarea acestor tablete, iar ceasurile smart de la Apple nu înregistrează vânzări explozive.

Declinul acțiunilor Apple din ultimele luni, în scădere cu 37% din august 2018, reflectă o schimbare a percepției pieței cu privire la capacitatea companiei de a crește. Apple nu mai este văzută ca o companie în creștere, ci a devenit mai degrabă o companie foarte profitabilă care plătește dividende, a carei valoare este bazată mai puțin pe un viitor luminos și se mulțumește doar cu ce are și oferă în prezent acționarilor săi.

Unii critici spun că „în cazul în care veniturile scad din iPhone, nu există niciun produs inovator care să îl înlocuiască. Tim Cook joacă un joc mult prea sigur”.