Ar putea Cipru să ajute Europa să înlocuiască gazele naturale rusești?

Graba Uniunii Europene de a înlocui gazele naturale rusești cu surse alternative a îndreptat atenția asupra diverșilor producători de gaze atât din regiunile producătoare consacrate, cât și din cele emergente, conform oilprice.com

Cipru a făcut din explorarea gazelor o prioritate strategică. Micuța națiune insulară din Marea Mediterană este nou venită pe scena gazelor, intrând în 2011, odată cu descoperirea gazelor, în zăcământul offshore Aphrodite, care se estimează că deține aproximativ 4,4 trilioane picioare cubice de gaze.

Operat de Chevron și Shell, împreună cu o companie israeliană, NewMed Energy, zăcământul Aphrodite va avea în curând încă o sondă de explorare, iar Chevron va prezenta, până la sfârșitul anului, planul final de dezvoltare pentru exploatarea zăcământului guvernului cipriot.

Europa reprezintă destinația naturală pentru gazele care nu au fost încă exploatate, a declarat ministrul cipriot al energiei, Natasa Pilides, pentru Bloomberg, într-un interviu săptămâna aceasta. Țara, teoretic, consumă mult mai puține gaze decât poate produce, iar Europa este cea mai apropiată piață pentru aceasta – și una însetată.

„Europa este un bun potențial client pentru gazele cipriote, deoarece UE a confirmat că gazele naturale vor rămâne un combustibil de tranziție până în 2049, ca parte a tranziției ecologice, astfel încât companiile să aibă acum confortul de a putea să își asigure contracte pe termen lung”, a declarat Pilides pentru Bloomberg.

Oficialul a menționat, de asemenea, intențiile Uniunii Europene de a rămâne departe de gazele rusești ceea ce va favoriza cu siguranță un mediu favorabil pentru furnizorii de gaze non-rusești ai continentului.

Zăcământul Aphrodite nu este singurul

La începutul acestui an, Eni din Italia și TotalEnergies din Franța au început să foreze gaze într-un perimetru offshore care în urmă cu câțiva ani a indicat o descoperire potențial substanțială.

Perimetrul 2 conține sonde de evaluare Glaucus-2, care au indicat că există resurse estimate de 5 – 8 trilioane picioare cubice în 2019. Zăcământul Glaucus a fost descoperit de Exxon, care a colaborat cu Qatar Petroleum. Acum, cele două companii majore europene forează din nou acolo.

O a treia descoperire majoră recentă în Cipru a fost zăcământul Calypso, cu resurse comparabile cu cele estimate pentru Glaucus, descoperite de Eni și TotalEnergies. Cu toate acestea, transformarea Ciprului într-un important hub regional de gaze a rămas în urma dinamicii cererii și ofertei.

Dezvoltarea zăcământului Aphrodite, potrivit unui raport Reuters din 2020, a fost amânată deoarece partenerii care îl operează și-au renegociat acordul de împărțire a producției cu guvernul cipriot.

La Glaucus, problema pare să fi fost resursele insuficiente pentru planurile pe care le avea Exxon în respectivul domeniu.

„Există spațiu limitat pe piețele locale și în infrastructura de export existentă. Iar volumul este insuficient pentru ExxonMobil și partenerul său Qatar Petroleum pentru a alimenta o fabrică de GNL cu două rezervoare – ceea ce reprezenta obiectivul parteneriatului”, a declarat Robert Morris, analist senior Wood Mac, pentru Reuters în 2020.

Lucrurile s-au schimbat de atunci, cu siguranță. Infrastructura poate lipsi, dar cererea pentru orice gaze care nu provin din Rusia a crescut atât de puternic încât ar fi putut schimba situația economică pentru gazele cipriote.

Însă există încă provocări. Turcia, în primul rând, este mai puțin fericită că Cipru își dezvoltă resursele de gaze, pe care Ankara le contestă. Disputa teritorială de lungă durată dintre Cipru și Turcia este o problema pentru Cipru.

Există și problema infrastructurii de export

În prezent, există o idee de a construi o conductă de la zăcămintele offshore israeliene până în Cipru de către operatorul zăcământului, Energean, și apoi de a conecta această conductă la o navă plutitoare de producție GNL, folosind atât gaze israeliene, cât și cipriote.

Vor mai trece câțiva ani până când Ciprul va începe să producă gaze din toate aceste descoperiri substanțiale. Primele gaze din zăcământul Aphrodite, de exemplu, sunt preconizate pentru anul 2027. Conducta Energean ar putea fi finalizată în 2026. Până atunci, Europa va trebui să se descurce cu ceea ce poate găsi în altă parte.

Războiul Rusiei în Ucraina și întreruperea exporturilor de gaze rusești către Europa au declanșat o criză energetică, cu creșteri ale prețurilor diferite față orice scenariu care s-a derulat începând din 1973. Și situația se va înrăutăți înainte de a se îmbunătăți. Fluxurile rusești de gaze naturale către Europa vor fi reduse în continuare – sau chiar oprite – înainte de începerea iernii, iar sancțiunile pentru exporturile de petrol ar putea începe în curând.

Cu siguranță, țările europene care depind cel mai mult de gazul și petrolul rusesc se vor lupta să își asigure energie și căldură pentru iarna care vine. Rezervele de gaze sunt pline în proporție de doar 65%, iar controlul rusesc va face dificilă și costisitoare atingerea țintei Uniunii Europene de 80% înainte de începerea iernii.

Întrebarea crucială pentru marile puteri economice este, așadar, dacă se pot descurca pe timpul iernii fără a-și forța marii consumatori industriali interni de gaze să închidă. Răspunsul probabil este că da, cu condiția ca europenii să demonstreze solidaritate transfrontalieră în materie de economisire a energiei (așa cum sugerează UE) și să maximizeze utilizarea tuturor celorlalte surse de energie.

Spre deosebire de modul în care situația este adesea încadrată în mass-media, această alegere nu este între schimbările climatice și tulburările civile. Nimeni nu se îndoiește că Europa va trebui să își intensifice utilizarea gazelor naturale lichefiate, să continue să ardă cărbunele în următorii câțiva ani și să facă mai mult pentru a ajuta comunitățile vulnerabile și unele industrii să-și gestioneze costurile mai mari la energie. Ceea ce contează este modul în care factorii de decizie abordează aceste sarcini.

În mod esențial, subvenționarea consumului de combustibili fosili prin plafonarea prețurilor la energie la pompă sau la contorul de energie nu va face decât să agraveze inflația, transferând efectiv banii contribuabililor către producătorii de gaze și petrol. Înmânarea de cecuri celor care au cea mai mare nevoie este o idee bună, în timp ce eliminarea stimulentelor pentru toată lumea pentru economisirea energiei este una teribilă.

Această tensiune se află în centrul dezbaterilor

Această tensiune se află în centrul dezbaterilor care se desfășoară acum în întreaga Europă, de la municipalitățile locale până la cele mai înalte niveluri de decizie din Bruxelles. În timp ce unii europeni asociază inflația actuală a prețurilor la energie cu războiul din Ucraina, alții cred că aceasta provine din eforturile mai ample de combatere a schimbărilor climatice. De exemplu, marea majoritate a italienilor dau vina pentru criza energetică, pe tensiunile geopolitice, în timp ce o parte semnificativă a germanilor și polonezilor dau vina pe politicile privind schimbările climatice.

Alegerea Europei va avea implicații importante pentru a limita încălzirea globală la 1,5° Celsius peste nivelurile preindustriale. Dacă politicienii europeni își pot convinge electoratele să adopte deciziile strategice corecte pe termen lung, ei ar putea atât gestiona criza energetică în următoarele câteva ierni, cât și îmbunătăți energia regenerabilă și eficiența energetică la o scară fără precedent.

Acest lucru ar poziționa UE în mod decisiv ca una dintre principalele economii majore în tranziția ecologică – făcând-o competitivă cu China și demonstrând că bogăția și bunăstarea nu sunt sinonime cu arderea combustibililor fosili. În schimb, dacă Europa intră în panică și blochează subvenții pentru prețurile combustibililor fosili și noi investiții în infrastructura de gaze pe termen lung, va fi irosită o oportunitate istorică.

Chiar dacă ne îndreptăm către un termen mediu în care sursele regenerabile pot furniza energie stabilă și accesibilă, vor apărea și alte obstacole. Vom avea nevoie de energie suficientă și accesibilă, atât pentru a alimenta tot ceea ce poate fi electrificat, cât și pentru a furniza combustibili cu emisii zero pentru industrii. Prin urmare, trebuie să construim noua infrastructură de energie verde cât mai curând și mai ieftin posibil.

Dar „rapid și ieftin” nu se aliniază întotdeauna cu preocupările privind securitatea sau dependența. Noul concept de „friend-sharing” (ajutor prietenesc) implică faptul că Europa va dori să-și aprovizioneze toate părțile esențiale ale infrastructurii sale energetice de la aliați și parteneri prieteni, ca mijloc de a asigura o aprovizionare fiabilă. Dar, deși atingerea autosuficienței aproximative prin producția internă de infrastructură verde și sprijinirea prietenilor este în cele din urmă posibilă, nu este cea mai ieftină sau cea mai rapidă opțiune pe termen scurt.

Europa va trebui să se implice mai mult cu vecinii și partenerii globali pentru a extinde industriile ecologice și pentru a reduce costurile marginale ale tehnologiilor verzi. Electoratele europene vor cere energie rapidă, ieftină, curată și sigură, dar satisfacerea acestora este imposibilă pe termen scurt. Încă o dată, ne-am întors la alegeri politice grele. Soluțiile politice creative pot ajuta, dar politicienii vor trebui să decidă o strategie și apoi să convingă publicul să vină cu ei. Europenii nu ar trebui să se aștepte la nimic mai puțin de la liderii lor.