Roșia Montană este o comunitate minieră cu o tradiție de 2000 de ani. Aici, oamenii și mineritul coexistă din cele mai vechi timpuri. Mineritul a creat patrimoniul din localitate și tot el a făcut din întreaga zonă a Munților Apuseni un important centru economic al României.
Posibilitatea ca Roșia Montană să fie înscrisă în lista siturilor protejate UNESCO reprezintă un subiect intens discutat în ultimii ani, în contextul investiției miniere propuse aici. Experți români și internaționali auanalizat subiectul și au explicat de mai multe ori de ce un asemenea demers NU este potrivit în acest moment.
Conform prevederilor Convenţiei UNESCO, semnată de România, şi Ghidului de întocmire a dosarului pentru înscrierea în Lista UNESCO, fără susţinerea comunităţii locale, niciun sit nu poate fi propus pentru a fi nominalizat ca monument UNESCO.
Ce spun oamenii: Vrem minerit și soluții pentru patrimoniu
Aproape 50 de comunităţi din Munții Apuseni au exprimat, prin scrisori trimise autorităților centrale în ultimii ani, susţinerea pentru proiectul minier şi dezacordul cu privire la includerea pe lista UNESCO a Roşiei Montane. Opinia lor este că demersul unor ONG-uri de includere a Roşiei Montane pe lista tentativă UNESCO este întreprins cu rea-credinţă, fiind iniţiat exclusiv pentru a opri proiectul minier. Opozanții mineritului nu au oferit niciodată soluţii alternative realiste, în absenţa mineritului, pentru salvarea patrimoniului aflat în stare avansată de degradare.
Ce spun experții: Tot mineritul poate salva și patrimoniul, dacă e făcut ca la carte
Acad. Răzvan Theodorescu, președintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audio-Vizual a Academiei Române, a declarat în 2011 cănu trebuie făcută o alegere între punerea în valoare a patrimoniului cultural şi dezvoltarea industrială, ci trebuie găsită cea mai bună metodă prin care dezvoltarea industrială poate asigura protejarea patrimoniului. Proiectul minier propune o soluţie foarte viabilă, care permite salvarea unei moşteniri culturale foarte importante pentru Apuseni şi pentru România.
Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPCRM), format din specialiști cunoscuți din toate domeniile cercetării și conservării patrimoniului cultural, a analizat temeinic situația și a publicat un volum impresionant pe tema patrimoniului din Roșia Montană. În 2011, acești experți au concluzionat că apelul la înscrierea Roşiei Montane în lista tentativă a României la UNESCO nu este decât o încercare de a stopa artificial un proiect industrial. Tehnic vorbind, şi în cazul în care nominalizarea pentru înscrierea pe lista tentativă ar avea loc, în fapt o asemenea includere nu ar aduce, imediat sau în viitorul mediu, nicio schimbare fizică în starea deplorabilă a unora dintre monumentele locale. Pe termen mediu şi lung, înseamnă, de fapt, a arunca problema într-un viitor la fel de lipsit de resurse financiare.
Potrivit studiului expertului UNESCO şi membrului ICOMOS Dennis G. Rodwell, propunerea de a include Roşia Montană în patrimoniul UNESCO contravine procedurilor instituţiei şi este nefondată. Fără susţinerea comunităţii locale, niciun sit nu poate fi propus pentru a fi nominalizat ca monument UNESCO.
Edward O’Hara, Raportor general pentru probleme de patrimoniu cultural, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, spunea, încă din 2004, în cadrul unui Raport informativ că
proiectul RMGC poate furniza baza economică pentru dezvoltarea durabilă a întregii zone, determinând un impact pozitiv social şi asupra mediului, precum şi în ceea ce priveşte dezvoltarea culturală. Din punct de vedere al patrimoniului cultural, proiectulpoate fi considerat “un proiect exemplar de dezvoltare responsabilă”.
Dr. Beatrice Cauuet, arheolog CNRS, Universitatea din Toulouse, a declarat în 2009, în cadrul raportului de cercetare arheologică preventivă căeste rezonabilă ideea de a conserva o parte a lucrărilor miniere antice, asigurând acces public în condiţii de siguranţă, unde este posibil, şi asigurând astfel un muzeu minier in situ în totalitate suportat de compania minieră.
David Jennings, arheolog britanic, CEO Oxford Archaeology Unit, este de părere că“Programul Naţional de Cercetare Alburnus Maior, înfiinţat ca un răspuns la propunerile aferente Proiectului Minier Aurifer Roşia Montană, reprezintă unul din cele mai mari proiecte de conservare a patrimoniului cultural realizate vreodată în România”.
La Roşia Montană, salvarea patrimoniului a început deja
RMGC s-a angajat să asigure salvarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural al zonei, în scop turistic.RMGC a investit deja 32 milioane de dolari pentru salvarea patrimoniului cultural din Roşia Montană, derulând în zonă unul din cele mai mari programe de cercetare arheologică din istoria României, care a scos la lumină vestigii până atunci necunoscute. RMGC urmează să investească suplimentar, în paralel cu proiectul minier, peste 70 de milioane de dolari pentru restaurarea patrimoniului cultural al localităţii Roşia Montană. Abia după ce aceste investiții se vor fi derulat se poate discuta despre o eventuală înscriere în patrimoniul UNESCO.