creanta in valoare de 35 de milioane de dolari sta la baza emiterii mandatului de arestare al lui Dinu Patriciu.Potrivit anchetatorilor, in 3 septembrie 2001, Rompetrol International Ltd - Insulele Virgine (reprezentata de Patriciu) a incheiat un acord de imprumut cu The Rompetrol Group BV Olanda (reprezentat de John Works), conform caruia omul de afaceri roman urma sa primeasca suma de 15 milioane de dolari. La 1 noiembrie 2001, in baza acordului incheiat, a fost semnat un contract de novatie,
creanta in valoare de 35 de milioane de dolari sta la baza emiterii mandatului de arestare al lui Dinu Patriciu.Potrivit anchetatorilor, in 3 septembrie 2001, Rompetrol International Ltd – Insulele Virgine (reprezentata de Patriciu) a incheiat un acord de imprumut cu The Rompetrol Group BV Olanda (reprezentat de John Works), conform caruia omul de afaceri roman urma sa primeasca suma de 15 milioane de dolari. La 1 noiembrie 2001, in baza acordului incheiat, a fost semnat un contract de novatie, conform caruia Rompetrol Ltd urma sa plateasca suma de 15 milioane de dolari catre Rompetrol SA. Astfel, in zilele de 16 si 17 iulie 2002, The Rompetrol Group BV Olanda si Rompetrol Ltd si-au onorat obligatia catre Rompetrol SA asumata prin contractul de cesiune si contractul de novatie. Tot atunci au fost virati banii de catre Rompetrol SA in conturile companiei Petromidia – cu titlul de majorare de capital, Rompetrol fiind sursa atrasa de The Rompetrol Group BV Olanda la Petromidia SA. Practic, povestea incepe in anii ‘80, cand intre statul roman, reprezentat de filiala din Libia a Rompetrol, si cel libian, reprezentat de National Oil Company (NOC – compania petroliera nationala libiana), s-a incheiat un acord de explorare si impartire a unor campuri petroliere. In final, in 1992, guvernul Romaniei, inca actionar la Rompetrol, a renuntat la afacere, in favoarea firmei spaniole Repsol, care a acceptat sa preia obligatiile Rompetrol Libia in schimbul a 85 milioane de dolari, ce urmau sa fie varsati la bugetul de stat roman in zece transe anuale. Pana in momentul preluarii Rompetrol de catre Dinu Patriciu, Repsol nu facuse nici o plata. La sfarsitul anului 1999, printr-o adresa inregistrata la Ministerul Finantelor, Rompetrol, devenita companie privata, informa ca, din punctul de vedere al noului actionar, nu mai datoreaza statului sumele ce urmau sa fie recuperate de la Repsol. „O firma privata nu mai trebuie sa plateasca statului ce incaseaza de la terti, asa cum nici statul nu ii mai plateste obligatiile preluate de dinainte de privatizare“, spune Patriciu. Inspectorii fiscali sustin ca tranzactiile au fost ilegale din multe puncte de vedere, ei aratand ca Rompetrol ar fi trebuit sa verse suma de 35 de milioane de dolari la bugetul de stat, asa cum prevedea o ordonanta emisa de guvernul Vacaroiu inainte de privatizare (HG nr. 21 din 17 ianuarie 1995).Patriciu le-a spus inspectorilor fiscali ca a inregistrat in contabilitate doar 35 de milioane de dolari in loc de 85 de milioane de dolari, pentru ca era vorba de o „creanta incerta“. „La momentul vanzarii de catre FPS a actiunilor Rompetrol catre PAS (27 aprilie 1994 n.r.), creanta aferenta contractului incheiat cu compania libiana de petrol s-a aflat in patrimoniul Rompetrol“, pretinde presedintele Rompetrol.Anchetatorii pretind insa ca obligatia asumata in contractul de privatizare, de majorare a capitalului social din surse proprii sau atrase pe numele cumparatorului, la SC Rompetrol Rafinare SA s-ar fi executat, in realitate, din banii cuveniti bugetului de stat, „aspecte care, in masura in care ar fi fost cunoscute de AVAS, ar fi condus la aplicarea pactului comisoriu de grad IV, prevazut in contract, cu consecinta redobandirii de catre statul roman a pozitiei de actionar majoritar la SC Rompetrol Rafinare“.