Autorităţile de la Bucureşti au clamat un examen strict tehnic pentru aderarea la Schengen, s-au declarat lezate, în numele poporului, că România nu ar fi judecată corect şi că intruziunea politică a marilor state UE ar face jocurile în defavoarea noastră. După o canoneală de câteva luni, Ungaria, care deţine preşedinţia Uniunii, a dat motive de speranţă că intrarea în Schengen nu este ratată.
Şi atunci, autorităţile şi-au zis că a venit momentul pentru o lovitură de imagine care să consacre eforturile sincere ale României de a lua o notă bună de la UE. În primele zile ale lui februarie, DNA a descins la Siret şi a reţinut 77 de poliţişti de frontieră şi vameşi. Cea mai de amploare acţiune anticorupţie din vămi, susţine DNA. Şi aşa este! Memoria reţine o singură scenă asemănătoare, în istoria recentă. Se întâmpla în toamna anului 2006, când procurorii anticorupţie îi înghesuiau în dubele poliţiei pe cei 18 vameşi de la Otopeni – atunci biroul vamal a fost închis temporar din lipsă de personal – şi alţi vreo 13 de la Ploieşti. Pură coincidenţă, ambele reţineri de vameşi corupţi au avut loc cu puţin înaintea celor două examene majore ale României din ultimii ani: aderarea la UE şi la spaţiul Schengen.
În cei patru ani care despart cele două imagini cu mascaţi, vameşi încătuşaţi şi procurori triumfători, reţinerile sau arestările au fost sporadice. Din cele întâmplate, s-ar putea trage câteva concluzii. Ori nenorocirea se abate la ceas nefast asupra instituţiilor statului, şubrezindu-le şi ispitindu-le tocmai când ar fi mai mare nevoie ca ele să fie cinstite şi serioase ori, dimpotrivă, aşa cum cred majoritatea cetăţenilor acestei ţări, din experienţă proprie sau din auzite, vameşii sunt una dintre categoriile profesionale cele mai corupte, cu un impact imediat şi extrem de puternic în activitatea firmelor şi în bugetul statului. Pasivitatea autorităţilor, ani de-a rândul, ar arăta, prin urmare, lipsă de voinţă politică sau, mai rău, că politicienii au interese personale în menţinerea şi perpetuarea reţelelor corupte care drenează bani către partide, lideri locali şi centrali, poliţişti sau înalţi funcţionari ai statului.
Dacă aşa stau lucrurile, iar statele europene au destule informaţii nu numai oficiale, ci şi neoficiale despre traficul de influenţă, mita şi toate celelate infracţiuni din vămi, înseamnă că o eventuală decizie politică a ţărilor membre de amânare a aderării ar fi justificată. Decizia politică are, aici, dublu sens: este luată de politicieni şi îi vizează pe alţi politicieni care se opun deparazitării instituţiilor. Iar ca o ironie, scena cu vameşii reţinuţi le-ar da şi mai multe motive statelor membre să respingă România pentru că a arătat că fenomenul corupţiei nu este accidental, ci prinde în mreje secţii întregi de poliţie şi birouri vamale.