Piaţa autohtonă de arhitectură a depăşit pragul de o sută de milioane de euro. Meseria de arhitect nu are mai mult de 5.000 de practicanţi, dintre care doar o treime „contează“ din punctul de vedere al proiectelor semnate.

Proiectarea de case private, cea care reprezenta, până în urmă cu câţiva ani, principala sursă de venituri a cabinetelor de profil din România, este considerată acum cea mai neprofitabilă activitate din portofoliul arhitecţilor. „Preţul de proiectare fiind, într-o formulă sau alta, raportat la aria proiectată, este evident că marile suprafeţe generează şi marile profituri“, spune Bruno Andreşoiu, membru al colegiului director al Ordinului Arhitecţilor din Bucureşti şi directorul cabinetului Igloo Architecture. „Proiectele de anvergură (ansambluri rezidenţiale, imobile de birouri etc.) se dovedesc mult mai profitabile faţă de proiectele în care se lucrează cu utilizatorul direct al spaţiului respectiv, de tipul locuinţelor unifamiliale sau al amenajărilor interioare“, îl completează colega sa Ana Diaconu.

Sumele ce revin efectiv birourilor de arhitectură diferă în funcţie de modalitatea de tarifare pentru care se optează în timpul negocierilor cu beneficiarii. Astfel, există posibilitatea fie de a-şi însuşi un procent din totalul investiţiei (în general, de 3-7%), fie de a aplica un tarif fix pe metru pătrat. Aşadar, după cum spune Andreşoiu, „proiectarea de locuinţe private este cel mai puţin profitabilă la ora actuală, iar cea de mall-uri sau hipermarketuri, una dintre cele mai bănoase. În rest, profitabilitatea mai depinde şi de cota biroului de arhitectură, reflectată direct în preţul practicat“.

Lucrurile stau altfel în provincie. „Preponderente sunt proiectele rezidenţiale, dar deschiderea unui număr tot mai mare de centre comerciale face ca şi ponderea acestui segment să crească“, spune Flavius Muntean, directorul firmei clujene Noua Arhitectură. Drept exemplu, cabinetul său se ocupă, acum, de proiectarea mall-ului Galleria din Bistriţa, dezvoltat de compania israeliană Globe Trade Center, şi „suntem solicitaţi şi în alte proiecte de acest tip“. Piaţa, remarcă Muntean, creşte de la un an la altul, iar viitorul, crede el, aparţine proiectelor industriale. Aceasta, atât datorită dezvoltării accelerate a acestui sector, cât şi din cauza lipsei de imaginaţie a arhitecţilor, întrucât, după cum apreciază el, „pe proiectele rezidenţiale s-a ajuns la o criză de identitate“.

În oraşele mici, meseria de arhitect nu există încă din punct de vedere financiar. După cum spune directorul Igloo, „diferenţele preţurilor de proiectare, pe funcţiuni similare, pot depăşi 100% între provincie şi Bucuresti“, aşa că majoritatea arhitecţilor de aici au migrat către aşezările urbane importante.

Piaţă în dezvoltare, importăm arhitecţi

„Cererea de servicii de proiectare este în creştere calitativă şi cantitativă mult mai accelerată faţă de oferta de personal specializat, aceasta din urma dovedindu-se afectată atât de numărul mic de absolvenţi, cât şi de lipsa de pregătire practică a acestora“, spune Ana Diaconu. De altfel, România este una dintre ţările europene cu cel mai mic număr de arhitecţi raportat la populaţie. Valoarea, dar şi creşterea pieţei sunt impulsionate însă de venirea în număr tot mai mare a companiilor străine de arhitectură, care părăsesc temporar pieţele suprasaturate de proiecte în una dintre cele mai înfloritoare pieţe din acest punct de vedere. Între acestea, Chapman Taylor sau Casa de Arhitectură Robert Tauwinkl.

700 de euro este salariul unui arhitect abia ieşit de pe băncile facultăţii. Veniturile unui specialist ajung la
7-8.000 de euro lunar, în funcţie de proiectele contractate

Europa de sud-est, in stadiu de subdezvoltare

INFIM Potrivit unui studiu realizat de grupul de cercetare Euroconstruct anul trecut, statele est-europene nu contribuie cu mai mult de 5% la totalul pieţii europene de arhitectură şi proiectare.

DIFERENŢE Dacă în Occident segmentul clădirilor rezidenţiale reprezintă peste jumătate din totalul anual de proiecte, în Europa de Est, el nu depăşeşte o pondere de 25%. De cealaltă parte, cea mai importantă piaţă pentru construcţiile non-rezidenţiale este Marea Britanie, mai mare decât Franţa şi Germania la un loc.

VENITURI În Marea Britanie, absolvenţii aflaţi la început de carieră primesc între 1.600 şi 2.400 de lire sterline, iar cei mai experimentaţi dintre arhitecţi primesc, în cazul în care mai lucrează „la patron“, când au o vechime de 10-15 ani, până la 16.000 de lire sterline lunar. Peste Ocean, salariile sunt mai moderate. Astfel, venitul mediu lunar al arhitecţilor americani este de 5.000 de dolari, mai mare decât al profesorilor universitari şi aproximativ egal cu al inginerilor. Arhitecţii aflaţi la început de drum câştigă lunar între 3.000 şi 3.800 de dolari, iar cei care au o vechime de doi ani primesc circa 4.300-4.600 de dolari.