Motivul pentru care reprezentantii Ministerului Industriei au acuzat administratorii companiilor din sectorul energetic ca aloca bugete prea mari pentru salarii este neputinta ministerului in cauza de a restructura acest sistem.
De fapt, sistemul energetic, prin toate companiile – Electrica, Distrigaz, Termoelectrica, Petrom – a devenit creditor pentru intreaga economie nationala. Asa se explica si afirmatia guvernatorului BNR. Mugur Isarescu a precizat ca aceste companii sunt producatori de bani inflationisti. De fapt, Electrica si Distrigaz au alimentat cu resurse energetice companii pe care statul roman, in calitate de proprietar, ar fi trebuit sa puna lacatul cu multi ani in urma. Dar pe criterii mai mult sociale decat economice, societati comerciale care consuma si nu produc sau produc si nu vand productia au primit reesalonari la plata datoriilor catre stat. Mai mult, la presiuni politice venite din Ministerul Industriei, furnizorii de energie si combustibili au fost nevoiti si ei sa faca esalonari la plati pentru aceste companii. Fenomenul s-a extins pe parcursul anilor si asupra sectorului privat. In prezent, companiile din sectorul energetic au de incasat aproximativ 31.000 de miliarde lei, adica aproape un miliard de dolari. Suma este egala ca valoare cu necesarul de investitii in acelasi sector pentru urmatorii doi ani.
Sistemul energetic poate fi comparat, fara a gresi prea mult, cu un Bancorex al companiilor de stat falimentare. sansele societatilor Electrica, Distrigaz, Termoelectrica sau Petrom sa mai recupereze din banii datorati de Roman Brasov, Siderurgica Hunedoara, Tractorul Brasov sau Petrolsub Suplacu de Barcau sunt inexistente. Ministrul Dan Ioan Popescu stie clar acest lucru. Ce stie si nu spune insa ministrul industriei este faptul ca Romania nu-si permite privatizarea in sectorul energetic, desi institutiile financiare internationale solicita privatizarea. Privatizarea distributiei de energie, de exemplu, ar insemna declansarea executarii silite si a procedurilor de faliment pentru 460 de agenti economici, dintre care 293 cu capital majoritar de stat si 167 cu capital privat. Inchiderea acestor companii ar insemna intrarea in somaj a peste 240.000 de salariati, cu 75.000 mai multi decat are tot sistemul energetic. Similar, privatizarea distributiei de gaze naturale ar putea insemna falimentul a peste 350 de companii si decimarea industriei chimice din Romania, care a supravietuit exclusiv pe baza creditului acordat de Distrigaz. Acestea sunt, de fapt, sursele din care provin banii inflationisti de care pomenea guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.

Datoriile acumulate de agentii

economici si de consumatorii casnici la Termoelectrica au determinat administratorii acestei companii sa apeleze la credite a caror dobanda are o pondere de peste 12% in pretul gigacaloriei.
Campania de reducere a creantelor in sectorul energetic s-a soldat cu un rasunator esec. Desi initial s-au anuntat scaderi considerabile, ulterior nu s-a mai pomenit nimic despre evolutia creantelor. Companiile din sistemul energetic au fost fortate sa accepte esalonari la plata, pentru a nu provoca o criza economica. In plus, aceasta varianta de furnizare a energiei pe credit a redus substantial fondul de investitii din aceste societati. Presiunile politice la adresa companiilor din sectorul energetic nu s-au limitat la supravietuirea companiilor falimentare cu capital de stat. Astfel, in timp ce Petrom are o cota de vanzari de 60% din totalul consumului de combustibili, societatea plateste 90% din totalul incasarilor de accize pentru produse petroliere. Diferenta s-a transformat in datorii ale agentilor economici privati catre bugetul de stat sau, pur si simplu, in evaziune fiscala, vanzarile nefiind inregistrate contabil. In schimb, Ministerul Finantelor ofera esalonari la plata pentru companiile petroliere concurente si someaza Petrom pentru orice intarziere la plata darilor catre stat.
Concluzia acestor insiruiri de probleme cu care se confrunta sistemul energetic este sumbra. Practic, actualul guvern si-a asumat in acordul incheiat cu FMI sarcina de a face curatenie in economia nationala prin restructurarea companiilor din electricitate, petrol, gaze naturale si energie termica. Dar protectia sociala directa si cea indirecta, prin mentinerea unor locuri de munca in companii falimentare, vine in contradictie cu sarcinile asumate. Tocmai din aceasta cauza, acuzatiile aduse administratorilor societatilor din sectorul energetic in privinta salariilor sunt doar o cale de a iesi temporar din incurcatura. Ramane de vazut daca reprezentantii Fondului Monetar International vor accepta justificarile cu care se vor prezenta reprezentantii guvernului la urmatoarea runda de negocieri.

Europa are preturi mari si salarii pe masura

Ministerul Industriei si FMI nu pot folosi exemple europene pentru a justifica reducerea bugetului de salarii in companiile din sectorul energetic.
Cu atat mai mult cu cat Uniunea Europeana a reusit liberalizarea pietei energiei in proportie de 65%, in timp ce in Romania gradul de liberalizare nu trece de jumatate.

Conform datelor detinute de Institutul European de Resurse Energetice – EIER – ponderea veniturilor salariale in pretul mediu pentru energia electrica este de 14,7%.

In sectorul petrolier, ponderea fondului de salarii in pretul produselor petroliere este in medie de 5,04%.

Din pretul de furnizare a gazelor naturale, 18,36% reprezinta incasari destinate fondului pentru plata salariatilor din acest sector.

Dupa cum se poate observa, ponderea salariilor in preturile pentru produse energetice este mult mai mare decat in Romania. Diferentele apar la capitolul productivitate, europenii fiind de 6,4 ori mai productivi decat romanii. Daca o parte din aceasta productivitate crescuta poate fi argumentata prin diferenta de tehnologie, exista totusi dubii in privinta harniciei salariatilor romani din sectorul energetic.

Electrica
Distributia de electricitate are de incasat creante de 6.900 de miliarde lei si a esalonat datorii pentru alte 3.000 de miliarde. Rata incasarilor companiilor din domeniul energiei electrice este mai mica de 60% din total vanzari si de 74% din vanzari curente. Deconectarea rau platnicilor s-a soldat cu reesalonari.

Termoelectrica

Dupa externalizarea unor CET-uri catre autoritatile locale, valoarea creantelor
era de 7.900 miliarde lei. Rata incasarilor este sub 55%, in conditiile in care costul de productie fara TVA pentru o
gigacalorie se apropie de un milion de lei, in timp ce pretul de vanzare este cu 20% mai ieftin.

Petrom

Unul dintre cei mai mari datornici – Petrolsub – a fost preluat in administrare pana la achitarea datoriilor. Cu doi ani in urma, Petrom a achizitionat Doljchim din aceleasi motive. Petrom are de incasat creante de 19.674 miliarde lei, din care doar 900 de miliarde sunt mai vechi
de un an.

Distrigaz
Cele doua societati de distributie au de incasat creante in valoare de peste 8.000 de miliarde lei. Debransarea rau platnicilor s-a incheiat, fara exceptie, prin reesalonarea datoriilor. Recuperarea
creantelor s-a dovedit a fi mai greoaie decat pentru ceilalti furnizori de resurse energetice.