Aproape 90% din executivii din întreaga lume au iniţiat măsuri de reducere a costurilor în 2009, conform raportului PricewaterhouseCoopers „Global CEO Survey”. Procentul nu este deloc surprinzător. Preventiv sau reactiv, majoritatea companiilor au recurs anul trecut la reduceri de personal, schimbarea furnizorilor, diminuarea portofoliului de produse, toate pentru a evita problemele de lichiditate şi insolvenţă. Totuşi, modul în care au redus costurile dictează prezentul
Aproape 90% din executivii din întreaga lume au iniţiat măsuri de reducere a costurilor în 2009, conform raportului PricewaterhouseCoopers „Global CEO Survey”.
Procentul nu este deloc surprinzător. Preventiv sau reactiv, majoritatea companiilor au recurs anul trecut la reduceri de personal, schimbarea furnizorilor, diminuarea portofoliului de produse, toate pentru a evita problemele de lichiditate şi insolvenţă. Totuşi, modul în care au redus costurile dictează prezentul şi va influenţa puternic viitorul afacerii lor.
Dacă în primele etape ale crizei s-au tăiat costuri procentual (reducere „slash and burn”), fără evaluarea riscurilor, observ acum o orientare cerebrală, pe termen mai lung. 80% din executivi declară că vor căuta să efectueze reduceri de costuri nu în următoarele trei luni, ci în următorii trei ani. Companiile de consultanţă recomandau încă din perioadele de creştere programe de reducere strategică şi de aliniere a proceselor în funcţie de aceasta. Cei care au implementat din timp reduceri strategice de costuri au în momentul de faţă un avantaj competitiv major. Proverbul „fă-ţi iarna car şi vara sanie” îşi dovedeşte, încă o dată, valabilitatea.
„Am descoperit că nu poţi să reduci costurile brusc şi să rămâi în acelaşi timp profitabil”, a menţionat un executiv britanic în cadrul studiului. O experienţă la care merită să luăm aminte, întrucât există tendinţa de face confuzie între tăierea de cheltuieli şi creşterea marjei de profitabilitate. În realitate, soluţia este adesea un compromis suicidar pe termen lung. Termenul de „economie” se traduce adesea prin „a pune deoparte”; reduci cheltuielile casnice pentru a face „economie”. Atunci când vorbim însă de afaceri, termenul ar trebui să-şi recapete semnificaţia originală, cea a lui Aristotel. Geneza termenului vine de la cuvintele greceşti „oikos” (reprezentând casa unei gospodării) şi „nomos” (legea, ordinea acesteia).
Aşadar, în accepţiunea specifică a companiilor, economia ar trebui să desemneze ordinea în activitatea pe care acestea o desfăşoară în vederea obţinerii de profit. O bună economie într-o companie presupune inclusiv integrarea reducerii costurilor ca parte a propriei strategii.
În momentul în care decizi printr-o analiză obiectivă reduceri de costuri, vrei să te asiguri că eficienţa operaţională nu va afecta poziţia pe piaţă. Aici ajungem la un subiect sensibil, întrucât investiţia în inovare şi dezvoltare este piatra de temelie pentru o bună poziţionare viitoare. Reducerile şi opţiunea externalizării în această direcţie vor necesita o atenţie specială. Apple nu şi-ar fi crescut veniturile cu 50% în plină criză fără investiţii în cercetare şi dezvoltare, iar iPhone nu ar fi depăşit terminalele Nokia fără îmbunătăţirea modelului.
Din experienţa PwC a rezultat o listă de peste 100 de opţiuni de reducere a costurilor, care, alături de o bună administrare a taxelor, poate aduce scăderi cu 10-30% a costurilor totale. În funcţie de companie, reducerea valorică poate ajunge la sute de milioane de euro într-un an. Totuşi, fiecare companie este unică în felul ei, iar opţiunile vor trebui adaptate sau uneori identificate în funcţie de specificul situaţiei.
Criza ne învaţă că reducerea bruscă a costurilor doar atunci când ajunge cuţitul la os are efect de bumerang în profitabilitate şi în gradul de solvenţă, iar Aristotel ne oferă soluţia: o bună economie presupune integrarea reducerilor în gândirea noastră strategică făcând-o parte consecventă a organizării interne. Un subiect care merită reflecţie.
Liviu Mihăileanu, senior consultant, PricewaterhouseCoopers România