Dar asta nu e tot. Noul plan american de ajutorare a Ucrainei – în valoare de 800 de milioane de dolari – dispune de o altă componentă, mult mai puţin observată, consacrată informaţiilor.
Preşedintele american, Joe Biden, s-a angajat să transmită Ucrainei mai multe date adunate de serviciile sale de informaţii, în momentul în care armata rusă pare tot mai aproape de declanşarea marii bătălii pentru Donbas.

Joe Biden a pus pe picior de egalitate furnizarea de arme şi de informaţii. Împărtăşirea acestor informaţii sensibile „joacă un rol evident în evoluţia raportului de forţe ucraino-ruse pe teren”, recunoaşte Jeff Hawn, specialist pe probleme de securitate în Rusia şi relaţii ruso-americane la London School of Economics, contactat de „France 24„. Statele Unite sunt de departe „ţara cea mai avansată pentru adunarea de date din satelit şi interceptarea de semnale şi accesul la aceste informaţii poate fi preţios”, notează el.

Dar impactul lor real este greu de evaluat: efectele unor informaţii furnizate la timp sunt mai puţin vizibile decât cele ale unei rachete antiaeriene sau ale rachetelor antitanc. În afară de asta, ele sunt, prin definiţie, condamnate să circule în culise, departe de privirea publicului larg şi a duşmanului.

Declasificări repetate

De la începutul războiului, dezbaterea în jurul rolului informaţiilor s-a învârtit în jurul abordării „fără precedent” a declasificării de informaţii sensibile. Din primele luni ale crizei ucrainene, administraţia Biden a alimentat media cu date – evaluarea riscului de război, imagini din satelit cu mobilizarea trupelor ruse – provenite direct din bucătăria diferitelor servicii americane de informații externe (CIA, NSA, Defense Intelligence Agency).

Documente rezervate de obicei doar ochilor guvernelor aliate, alimentau dezbaterea publică. Această strategie „nu a oprit războiul, dar a permis ca cei mai mulţi să accepte că Rusia este agresorul. Acest lucru a facilitat apoi coordonarea internaţională pentru impunerea de sancţiuni”, subliniază Ofer Riemer, doctorand la universitatea ebraică din Ierusalim şi specialist pe probleme de informaţii, contactat de „France 24„. „Vladimir Putin nu a putut conta pe efectul surpriză pe care l-ar fi dorit când a anunţat începerea războiului”, adaugă Jeff Hawn.

Un alt efect indirect al acestei prezentări publice a planurilor „secrete” ruseşti înaintea începutului războiului invadator a putut fi acela de „a crea o neîncredere între Kremlin şi serviciile secrete ruseşti”, estimează Ofer Riemer. Această înmulţire a dezvăluirilor a putut da impresia unui stat major rus infiltrat de serviciile de informaţii occidentale. Este, poate, unul din motivele pentru care serviciile de informaţii ruseşti, care au totuşi un bun renume, par să nu fi jucat niciu rol decisiv în timpul conflictului: Vladimir Putin nu mai voia să-şi asculte spionii.

Informaţii care pot ucide.

Acest declasificări repetate de informaţii au făcut aproape să se uite că o dată declarat războiul, spionii au continuat să spioneze. Dar de astă dată, e greu de spus în ce măsură a profitat Ucraina.
„Existră două feluri de informaţii pe care Statele Unite le pot transmite Kievului: informaţii strategice, mai mult de ordin general, privind planuri de război şi obiective ruseşti şi date tactice de urmărire în timp real a mişcărilor de trupe”, rezumă Jeff Hawn.

Statele Unite nu au ascuns niciodată că au continuat să transmită Kievului primul tip de informaţii, de la începutul lui martie. Dar Washingtonul menţine o incertitudine artistică în jurul furnizării de date tactice. Întrebat direct pe eceastă temă la începutul lui martie, democratul Adam Smith, şeful Comisiei forţelor armate din Camera Reperezentanţilor Satelor Unite, negase că asemenea informaţii sunt transmise, în vreme ce câteva ore mai târziu, Jen Psaki, putătarea de cuvânt a Casei Albe, dădea asigurări că Adam Smith „nu a înţeles tot”. Dar nu a vrut să intre în detalii.

O reticenţă care se poate înţelege. Acest gen de informaţii poate ucide: date de geolocalizare pentru a urmări traseul trupelor ruse pe teren ar permite ucrainenilor să pregătească operaţiuni de eliminare ţintite. Statele Unite ar risca să apară ca parte mai mult decât participantă în războiul din Ucraina, deschizând astfel calea spre o periculoasă escaladare a conflictului.
De unde importanţa anunţării unei intensificări a împărtăşirii de informaţii sensibile cu Kievul. „O nouă doctrină a fost pusă la punct la Washington care permite serviciilor americane de informaţii să împărtăşească datele care vor permite Kievului să aibă o imagine foarte exactă a dispozitivului militar rus aflat în Dombas şi în Crimeea”, afirmă „Wall Street Journal”.

Efect demoralizant

Administraţia americană pare deci să fi decis „să furnizeze date brute care permit armatei ucrainene să aibă o imagine în timp real a mişcărilor de trupe ruse”, estimează Jeff Hawn. Statul major american pare de altfel să o fi confirmat pentru „Wall Street Journal” afirmând că linia roşie a noii doctrine este „să nu furnizeze informaţii privind poziţiile ruse în Rusia petru a nu permite Ucrainei să facă operaţiuni ofensive”, scrie cotidianul. Altfel spus: tot restul ar fi permis.

O schimbare majoră de doctrină care se explică prin evoluţia contextului pe teren. Ofensiva în pregătire în Donbas necesită mai multe informaţii strategice, estimează Jeff Hawn. Este un front mai puţin larg, unde vor fi tentative de încercuire din partea forţelor ruse, ceea ce face cu atât mai important pentru „ucraineni să ştie precis de unde vine duşmanul ca să se apere corect”, subliniază acest specialist.

Şi chiar dacă Statele Unite nu ar da, în realitate, aceste faimoase informaţii tactice, simplul fapt de a o sugera „poate avea un efect demoralizant”, estimează Ofer Riemer. Soldaţii ruşi, care au suferit deja o înfrângere la încercarea de a cuceri Kievul, riscă să fie şi mai în defensivă dacă cred că Ucraina le cunoaşte poziţia cu precizie, datorită americanilor.

Dar această deschidere a robinetului american cu informaţii nu este doar un act ostil al Statelor Unite față de Rusia. Este de asemenea, paradoxal, „un mod de a arăta că ei nu se vor implica mai mult şi direct în conflict”, asigură Ofer Riemer. O naţiune pregătită să se angajeze militar pe un front îşi păstreasă pentru sine informaţiile, pentru a putea să le utilizeze ea însăşi când va fi necesar. Altfel spus, Moscova va avea cu adevărat motiv să se îngrijoreze în ziua în care spionii americani vor tăcea.