Heidi McCarthy abia intrase în casă când a auzit zgomotul unei arme. Soțul ei, Matt McCarthy, veteran de război, se împușcase mortal. Sergentul a murit în iulie 2020, după ce, a doua tenativă de sinucidere n-a mai dat greș. McCarthy fuse în războaiele din Afganistan și Irak ca soldat și, uleterior, ca și contractor al armatei. Dar experiența celor două războie l-ar fi bântuit și odată ajuns acasă.

În medie, optsprezece veterani ai armatei SUA se sinucid pe zi.

Pe lângă numărul mare de sinucideri, multe probleme interne ar trebui să le dea de gândit mai-marilor militari. Date difuzate în 2019 au arătat că 84% dintre femei și 30% dintre bărbați au eșuat la testul de condiție fizică.

Recent, gazda emisiunii Fox News, Tucker Carlson, a comis păcatul de a analiza abordarea generală a armatei din perspectiva realității. „Așadar, avem noi coafuri și costume de maternitate pentru femeile care zboară”, a spus el, referindu-se la reglementările actualizate ale Armatei și Forțelor Aeriene privind părul.

„Da, femeile însărcinate vor lupta în războaielor noastre. Este o bătaie de joc la adresa armatei SUA”. Mai simplu spus, Carlson crede, pe bună dreptate, că Pentagonul are priorități greșite. Să nu uităm că, din 2016, armata a cheltuit aproximativ 8 milioane de dolari pe terapii hormonale și tratamente chirurgicale pentru 1.500 de soldați transgender. Așa se pregătește America pentru o confruntare care pare tot mai inevitabilă cu China?

Întrebări dificile precum aceasta nu cadrează bine cu vocile oficiale și cu personalul militar sensibil. Contul de Twitter al Forței Expediționare a II-a a Marinei l-a numit pe Carlson „amețit” pentru aceste comentarii. Iar cînd un internaut a replicat, spunând că pușcașii marini ar trebui să se concentreze atenția asupra Chinei decât să insulte civilii, reacția oficială a fost: „Comentați ceva după ce ați slujit în armată și ați fost însărcinată”. Tweet-urile au fost ulterior șterse.

Intimidarea civililor pare a fi o strategie

Așadar, armata nu consideră că e problemă să-i mai urecheze din când în când pe civilii „nesubordonați”. Intimidarea civililor pare a fi o strategie.

Întoarcerea soldaților împotriva opozanților politici, într-un mod neconvențional, seamănă cu ceea ce unii ar putea numi o insurecție, în funcție de modul în care se definește o „insurecție” în aceste zile.

The Military Times a scris că „oficialii Gărzii Naționale insistă că mărșăluirea prin sălile Congresului de către mai mulți membri în uniformă nu a fost o declarație politică, ci un efort de sensibilizare cu privire la operațiunile lor”. Mai trebuie amintit aici că Pentagonul a respins cererea Donald Trump de a masa trupe la frontieră pentru a ajuta la protejarea agenților vamali și de protejare a frontierelor în fața migranților.

Absurdul tuturor acestor lucruri contrazice realitățile cu implicații tulburătoare. Zilele trecute, Serviciul de Știri al Armatei a publicat o poveste despre eforturile colonelului Timothy Holman, „ofițerul șef al diversității” al Armatei, pentru „eradicarea comportamentelor și activităților extremiste”. Informația vine după solicitarea ca Armata să facă teste de „igienă ideologică” în rândul trupelor, pentru a „tăia răul de la rădăcină” după revolta din 6 ianuarie de la Capitoliu.

Sondajele arată că republicanii de sex masculin, albi, în special cei fără studii universitare, sunt mai predispuși decât oricare alții să se simtă „extrem de mândri că sunt americani”. Deci, armata tratează grupul cel mai patriotic ca fiind principala sursă de „comportamente și activități extremiste” în rândurile sale. În loc să facă din armată o forță de luptă mai unificată și mai eficientă, ar putea cultiva o cultură a neîncrederii, resentimentelor, și, în cele din urmă, a diviziunii.

Ce ar putea determina armata, ca instituție, să facă o astfel de întorsătură bizară? Cel mai simplu răspuns constă în privirea armatei nu ca o instituție sacrosanctă apolitică, ci ca parte a complexului militar-industrial.

Din ce în ce mai mult, dreapta americană se află în poziția de a vedea cum o serie de instituții pe care le prețuiește au ajuns să se îndrepte împotriva ei.

Este logic că acest tip de instituție, cu astfel de lideri, să nu poată acorda prioritate interesului național sau chiar bunăstării unor oameni precum MattMcCarthy.