De la o companie aflată în faliment nedeclarat în anul 2000, Armax Gaz a ajuns, după doar şapte ani, să aibă ambiţii internaţionale.

Când l-am întâlnit pe Mircea Vescan, patronul Armax Gaz, compania pe care o conduce tocmai era pe cale să finalizeze montarea unei instalaţii de uscare a gazelor pentru Romgaz, în apropiere de Mediaş. Valoarea acesteia – de aproximativ două milioane de euro – este printre cele mai mici la care Armax a asigurat montajul în ultima perioadă.

În urmă cu şapte ani, era greu de prevăzut că afacerile companiei vor ajunge la o asemenea anvergură. „Când am preluat societatea, în anul 2000, era în faliment nedeclarat“, povesteşte Mircea Vescan. „Am plecat de la un milion de dolari cifră de afaceri şi un milion şi ceva datorii, dar repede am dublat, am triplat veniturile, în 2003 ne-am plătit toate datoriile, de vreo patru ani mă învârt în jurul a zece milioane de euro, anul trecut am făcut 13,5 milioane de euro şi mă duc în sus de acum încolo“, previzionează el.

În ultimele luni, compania a captat tot mai mult atenţia investitorilor de la Rasdaq, iar valoarea sa de piaţă a crescut de la 20 de milioane de euro, în noiembrie 2006, până la mai mult de 70 de milioane pe 23 mai 2007.

Nu numai investitorii de pe bursă şi-au îndreptat privirea către producătorul de echipamente pentru industria de petrol şi gaze. Au existat deja câteva oferte de preluare din partea unor investitori strategici, respinse însă de patronul Mircea Vescan. „După părerea mea, au vrut să-mi ofere o sumă şi apoi să închidă fabrica“, îşi motivează Vescan opţiunea. „Această societate e un pericol iminent pentru alte companii din domeniul gazelor. Probabil că va veni vremea când se vor uita spre noi şi firme-colos, însă mai e până atunci“, afirmă el.
Strategia de dezvoltare aleasă de omul de afaceri din Mediaş este legată strâns de Bursa de Valori. După o majorare de capital de peste 1,5 milioane de euro, care a avut loc la începutul acestui an, compania intenţionează să atragă de pe piaţa de capital încă 16,5 milioane de euro. O bună parte din bani va veni chiar de la acţionarul principal, Mircea Vescan, care a vândut în acest scop o parte din acţiunile deţinute, pentru aproximativ 5,5 milioane de euro. Cumpărătorii au fost diverşi investitori din piaţă, în cadrul mai multor tranzacţii speciale. „Nu cunosc personal pe niciunul dintre investitorii care au cumpărat acţiunile, pentru că vânzarea am lăsat-o în seama firmei de brokeraj“, spune Vescan.

Chiar dacă a rămas momentan cu doar 36% din acţiuni, participarea la majorarea de capital social îi va aduce, potrivit propriilor sale declaraţii, din nou un pachet de peste 50% din capitalul social.

Mecanismul folosit pentru a atrage capital e ingenios: ştiind că o parte din acţionari (în principal, „cuponarii“) nu vor participa la majorare, Vescan şi-a planificat câţi bani să atragă de pe piaţă astfel încât să redevină, în final, acţionar majoritar. Pentru a putea acoperi suma necesară participării sale la majorare, aceasta va fi făcută la valoarea nominală a acţiunilor, cu toate că preţul de piaţă este de 29 de ori mai mare.
Banii atraşi vor fi dirijaţi, în principal, către investiţii în echipamente noi (estimate de Mircea Vescan la circa două milioane de euro în acest an), o vopsitorie de 500.000 de euro, programe de training în străinătate pentru angajaţi şi, mai ales, atacarea unor noi pieţe.

Un pas firesc, dacă avem în vedere strategia de a atrage bani de pe piaţa de capital, este trecerea de la Rasdaq la Bursa de Valori. Această mutare va fi realizată, potrivit lui Vescan, până la sfârşitul anului.
În planurile de extindere ale Armax Gaz, un loc privilegiat îl ocupă cea mai mare piaţă de gaze naturale din lume, cea rusească. „În Rusia, unde se produc miliarde de metri cubi anual, se consumă 80% din producţie, iar 20% se exportă. Deci e o piaţă în continuă expansiune. Or, calitatea şi preţurile noastre ar bate orice competitor. La ruşi, vorbim de o concurenţă care se află la nivelul anilor în care am cumpărat eu societatea, pentru că ei nici nu sunt obligaţi să respecte standardele pe care noi, ca membri UE, le respectăm“, afirmă omul de afaceri. Dar greutatea va consta, aşa cum recunoaşte şi Vescan, în a pătrunde, mai întâi, pe piaţă. A început deja să tatoneze terenul şi să stabilească legături cu posibili parteneri de afaceri, iar de anul viitor speră să poată încheia deja contracte.

Dacă România va relua relaţiile directe de afaceri cu Gazprom, Vescan ia în considerare şi dezvoltarea unei afaceri în domeniul furnizării de gaze. Totuşi, indiferent dacă se va extinde, sau nu, şi către alte domenii, producţia de echipamente pentru industria gaziferă va rămâne de bază.

„Ţinta mea este ca, într-un an sau doi, să se producă expansiunea Armax pe pieţele externe. Mă uit cu preponderenţă la ţările foste CAER, Rusia, Orientul Mijlociu. Dacă reuşesc, veţi avea la Mediaş o super-societate“, îşi sintetizează Mircea Vescan strategia pe următoarea perioadă. 

Mircea Vescan: Carte de vizită

Este absolvent al Institutului Politehnic Traian Vuia Timişoara, Facultatea de Construcţii, promoţia 1982.

Din februarie 2005 este preşedinte al Patronatului Român al Gazelor, organizaţie care reuneşte 32 de companii, toate private.
Din ianuarie, este consilierul ministrului economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, pe probleme legate de gaze naturale.

Singurul partener de nădejde al lui Mircea Vescan este, după cum afirmă, soţia sa, care se ocupă de partea financiară a afacerilor.

Armax Gaz Mediaş

Societatea a fost înfiinţată în 1925, cu denumirea iniţială „Sonametan-Mediaş“.

În prezent, este unul din liderii naţionali în producerea de aparatură şi echipamente în domeniul gazifer şi petrolier, şi intenţionează să atace şi pieţele externe.

Cifra de afaceri în anul 2006 a fost de 44,7 milioane de lei, în creştere cu 17% faţă de 2005. Profitul obţinut anul trecut a fost de 5,4 milioane de lei, iar rezultatul din exploatare al companiei s-a ridicat la 7,95 milioane de lei.

Numărul de angajaţi este de circa 400, după ce la privatizarea companiei, în anul 2000, acesta era de 860. Reducerea personalului a avut loc ca urmare a retehnologizării companiei şi a automatizării unei părţi a activităţii.