Ultima oara cand bancile comerciale au cumparat, in contul propriu si in contul clientilor, certificate de trezorerie cu discont emise pe termen de sase luni a fost la 14 martie 2000. Atunci, Ministerul Finantelor a incasat 535 miliarde lei pe care i-a platit cu o dobanda (randament) de 58%. „Erau vremuri bune”, isi aminteste cu nostalgie traderul unei banci.
intr-adevar, de la mijlocul lui Martisor, Ministerul Finantelor nu a mai acceptat dobanzile mari cerute de banci si toate licitatiile de certificate de trezorerie pe sase luni s-au incheiat cu recolta zero pentru stat. „Se poate spune, la fel de bine, si ca bancilor nu le-a convenit sa plaseze bani pe un termen in care este inca imprevizibil ce se va intampla si la dobanzi in scadere”, sustine sursa mentionata.
in a doua parte a lunii martie, randamentul certificatelor de trezorerie la trei luni a scazut pana sub 50% si s-a mentinut in jurul a 49% pe tot parcursul lui aprilie. Aflate in permanenta supralichiditate in lei, bancile au fost nevoite sa accepte dobanda oferita de Finante pentru plasamentele pe termenul cel mai scurt (trei luni), dar au refuzat imobilizarea banilor pe o durata mai lunga (sase luni), cu atat mai mult cu cat nici piata secundara nu le ofera garantia unei iesiri din acest plasament in intervalul celor sase luni.
Analistii bancilor si-au facut socoteala ca, pana la toamna, multe se pot schimba. De exemplu, foamea de lei a trezoreriei (pentru acoperirea deficitului curent) ar putea deveni mai puternica decat nevoia bancilor de plasare a banilor. Sau, lipsa finantarii externe si reluarea trendului crescator al deficitului comercial ar putea perturba echilibrul pe piata valutara, ceea ce ar tensiona si piata monetara. in ambele cazuri (pot fi insa mai multe), consecinta s-ar masura printr-o majorare a dobanzilor.
Devine deci explicabila retinerea bancilor de a risca plasamente la dobanzi anuale sub 50% pe o perioada in care datele problemei se pot modifica substantial, cel putin teoretic. Acest comportament al bancilor merita macar analizat, daca nu chiar urmat si de micii deponenti. Logic ar fi ca si acestia sa aleaga plasamentele in depozite bancare pe termene mai scurte – de trei luni sau de o luna – mai degraba decat pe cele la sase luni sau mai mult. in prezent, bancile ofera dobanzi la depozitele pe sase si noua luni mai mari cu unu pana la trei procente decat la cele pe trei luni. Diferenta care, in toamna, s-ar putea constata ca a fost mult prea mica.