Cele două elemente care influenţează consumul de apă minerală (carbogazoasă şi plată)  – vremea şi tendinţa spre un stil de viaţă sănătos – par pârghii suficient de puternice pentru a trage după sine creşterea afacerilor cu apă şi în continuare. „Vânzările din primele trei luni ale anului au fost cu 34% mai mari decât în perioada similată a lui 2013 (…). Se pare că vremea ne ajută şi aşteptăm o creştere de 40% în 2014”, estimează Laura Lazăr, directorul executiv al Apemin Zizin, producătorul brandului de apă minerală naturală  Zizin. Pe de altă parte, interesant de menţionat e faptul că deşi peste o treime din apele minerale ale Europei (35%) se găsesc în România, consumul anual abia dacă ajunge la 64 de litri pe cap de locuitor, potrivit Laurei Lazăr, în timp ce media europeană depăşeşte 100 de litri. Altfel spus, încă este loc de creştere. „Prin ’89, românii erau dispuşi să cheltuie bani doar pentru apă minerală carbogazoasă. În timp, consumatorii au început să vadă beneficiile apei minerale plate. Am fost primii care am introdus pe piaţa românească, în 1998, într-o reţea cash&carry, ambalajul de 5 litri de apă minerală plată”, face o paranteză directorul executiv al Apemin Zizin, care îmbuteliază, lunar, 14 milioane de litri de ape minerale naturale plate și carbogazificate (60%); brandul Zizin are o contribuţie de 46% la cifra de afaceri totală a producătorului braşovean, care a depăşit 10 milioane de euro în 2013.

O piaţă acidulată

Cum arată acum piaţa românească de ape minerale privită în ansamblul ei? Cuvântul pe care îl foloseşte Laura Lazăr pentru descriere e „semi-matură“. Cifra care îi ilustrează constatarea spune totul: patru companii – Romaqua (Borsec, Aquatique), Coca-Cola HBC (Dorna, Izvorul Alb), European Drinks (Hera, Izvorul Minunilor) și Rio Bucovina – cumulează o cotă de aproape 65% din totalul pieţei de apă minerală, estimată la 350 mil. euro, conform datelor companiei de cercetare AC Nielsen. Restul pieţei este împărţit între jucători medii precum Apemin Zizin, Bibco Biborţeni, Pepsi Americas sau Apemin Tuşnad. În total, Societatea Naţională a Apelor Minerale (SNAM) a livrat, anul trecut, aproape un miliard de litri de apă minerală către 25 de companii din domeniu. Pentru 2014, „creşterea“ e cuvântul de ordine din această piaţă, chiar dacă, anul trecut, industria a înregistrat scăderi. „Vremea nefavorabilă din timpul verii trecute a făcut ca piaţa să scadă cu 8% în volum. În acest an se pare că vom avea temperaturi mai bune decât în 2013 (…). În anii cu vreme bună, piaţa creşte în medie cu 20%“, spune Laura Lazăr.

Şi mai există cel puţin alte două argumente importante care susţin tendinţa de creştere a pieţei de profil. O dată pentru că în România consumul este mult mai scăzut decât în alte ţări europene, explică Lazăr, tendinţa de renunţare la apa de la robinet în favoarea celei îmbuteliate fiind tot mai evidentă. Pe de altă parte, jucătorii cu vechime

şi-au extins capacităţile de producţie: Rio Bucovina, de exemplu, a investit anul trecut peste patru milioane de euro în modernizarea liniei de producţie de la fabrica Vatra Dornei, iar anul acesta a anunţat alte investiţii de 1,5 milioane de euro în fabrica de la Giurgiu. În fond, de voie, de nevoie, „trebuie să bem apă. E vital, indiferent dacă este sau nu criză financiară şi economică (…). Noi muncim când alţii se odihnesc. Vara nu-i ca iarna“, glumea Bogdan Nuţu, directorul fabricii Poiana Negri, deţinută de Coca-Cola Hellenic, într-o discuție anterioară. Până una-alta, producătorii de apă aşteaptă cele trei luni de vară despre care statisticile spun că reprezintă 40% din vânzările lor anuale._

Consumatorul final face alegerea. Iar alegerea lui, la raft, depinde de mai mulţi factori: preţ, brand, prezenţă, gust, modalitate de ambalare. Da, e o chestiune de gust şi la apă
Laura Lazăr, director executiv Apemin Zizin

8 procentul de scădere în volum, anul trecut, a pieţei apei minerale, până la 1,3 mld. de litri

64 de litri de apă minerală consumă anual un roman, în timp ce media europeană depăşeşte 105 litri.

30  procentul din debitul de apă potabilă din România care este fructificat. Restul de 70% se pierde pentru că nu există suficiente capacităţi de îmbuteliere, potrivit SNAM