Cât de credibilă este reacția MAE vă las pe dumneavoastră să judecați. Ceea ce mă îngrijorează totuși pe mine este că situația respectivă AR PUTEA fi reală. Și că o decizie într-o astfel de situație va fi fost luată fără știrea sau consultarea populației, în deplin secret, de către niște oameni pe care probabil că nici măcar nu îi cunoaștem.
Cea mai rea situație posibilă pentru o țară este aceea de a fi târâtă într-un război. În afară de o catastrofă naturală de proporții, nimic nu poate fi mai distructiv pentru un popor decât să fie nevoit să lupte pe front. Dintr-o asemenea situație, oamenii de rând nu pot ieși câștigători, indiferent de rezultatele de pe câmpul de luptă. Iar în jurul granițelor noastre se întâmplă din ce în ce mai multe lucruri care prevestesc nori negri.
Se suplimentează capacități medicale și stocuri de medicamente. Se mișcă trupe. Cerul de deasupra capului nostru este din ce în ce mai des străbătut de avioane negre, militare. Nu intenționez să vântur niciun scenariu panicard. Pur și simplu remarc fapte și situații. Fapte și situații pe care mi-aș dori ca autoritățile țării mele, în frunte cu președintele ales să le lămurească fără a lăsa loc de îndoială. Iar asta – din păcate – nu se întâmplă. Ceea ce face ca starea de nervozitate a oamenilor să crească.
Aș vrea, de exemplu, să aflu care sunt opțiunile luate în calcul. Între ce și ce am avea de ales în cazul în care vreunul din lucrurile pe care nu ni le dorim s-ar întâmpla. În schimb, dezbatem sumele alocate pentru Marea-Biserică-din-Vârf-de-Deal și îi dăm înconjur de trei ori târându-ne pe coate și genunchi ca la instrucție.
Schimbări vor veni cu siguranță. Nu vă lăsați păcăliți, liniștea de azi e rău prevestitoare. Vă pot da drept exemplu scăderile de încasări ale agențiilor de turism care vând excursii în străinătate. Oamenii se retrag spre casele lor, iar atunci când pleacă, vor să rămână pe aproape. Prea multele incertitudini au început deja să provoace efecte.
Putin, anexarea Crimeei de către Rusia, Brexitul, ascensiunea lui Donald Trump, terorismul musulman, Erdogan… Tot atâtea amenințări la adresa securității noastre, și nu doar a celei economice.
Ce-i putem opune acestei stări de fapt? Niște servicii secrete aparent fără niciun control, dar cu o prezență în toate marile furturi de la stat pe care – vorba unei reclame – nu o vezi dar o simți? O clasă de politicieni corupți până în măduva oaselor? Avem nevoie de o forță care să mai țină și cu țara noastră și oamenii ei, nu doar cu buzunarele proprii. Speranțele oamenilor s-au legat de Klaus Iohannis, care nu a confirmat. Sau nu a știut cum să arate că ar putea fi acea forță. Acum speranțele publicului par să se lege de actualul premier. Cum altfel aș putea să interpretez faptul că pe zidurile României și-au făcut loc din ce în ce mai multe "stenciluri" cu chipul lui Dacian Cioloș?
CLAUDIU ȘERBAN,
director editorial Capital
