la New York, in Franta, Italia. La inceput, prin casa pionierilor, cu tinerele talente. Pe atunci nu puteam iesi cu lucrarile din tara, ni le ducea Comisia…”, isi aminteste Daniel Les, descusut de reporter.
L-am intalnit la expozitia de Pasti, deschisa la sala Dalles, in Bucuresti. Spre deosebire de firmele de dulciuri, croieli sau iepurasi cu arc, a primit un spatiu ingust, langa scari, chiar la intrare. Asezat pe trepte, langa personajele sale, artistul isi aminteste, cu un zambet, de galeriile de la New York, unde „nu imi mai recunoasteam lucrarile, dupa cum erau aranjate”. Ceramica prinde in mainile sale chipul unor personaje uitate din lumea taraneasca: corul popular, olarul, fierarul, potcovarii, geamgiii, sacagiii, gordanasul (contrabasistul). Sau obiecte: opaite, butelci, ulcioare. Un vas maramuresean model preistoric l-a sedus pe presedintele Iliescu.
La 23 de ani, Les deschidea primele expozitii personale, mai intai in Baia-Mare, apoi la Cluj, Oradea, Bucuresti. La Bari, in Italia, a luat unul dintre primele premii internationale, din partea criticilor. Tehnica sa imbina original doua arte: modelarea la roata olarului, apoi sculptura.
„Presedintele Iliescu, fostul ambasador al Israelului, ambasadorii SUA (si actualul, si predecesorul) au acasa lucrari de ale mele. Am promisiuni pentru o expozitie, in vara, la Cotroceni. Am avut deja o discutie cu presedintele in acest sens”, spune Les. Multe comenzi vin de la oameni de afaceri, ultima pentru decorari exterioare sau de interior. Ultima comanda, o lucrare pentru o curte intreaga (100 – 150 milioane lei). Evident, nu toti au gust. „Peste 50% sunt niste snobi care nici nu mai au incredere in gusturile lor, trebuie sa vina cu consilierii”, remarca baimareanul. Dar multe dintre piesele sale sunt modelate pentru oamenii obisnuiti, de aceea sunt accesibile ca pret (de la o suta sau doua sute de mii de lei).
„Daca m-ar fi interesat banii, plecam in America. Am refuzat oferte de lucru, burse si peste Ocean, si in Marea Britanie. De ce vreau sa expun in tara? Artistul din mine nu imi da voie sa plec. M-as simti sablonat, ar trebui sa lucrez la comanda. De multe ori, ma trezesc noaptea urmarit de o idee. Lucrez pentru ca oamenii sa zambeasca, sa se bucure, nu pentru a obtine cel mai bun pret. Incerc sa descretesc fruntile oamenilor, de aceea personajele mele au un aer umoristic.”
Ii place sa daruiasca obiecte persoanelor la pensie, celor care iubesc arta din tot sufletul.
Castiguri? 500-600 de milioane lei intr-un an, e mult, e putin? Les viseaza sa deschida nu portiera unui Jeep, ci o tabara de creatie si, in viitor, o scoala. „Pe banii mei”, spune el. Desi a primit oferte de sponsorizare, se fereste sa le accepte. Libertatea sa de artist e singurul lux pe care si-l doreste.
La 30 de ani, Daniel Les a ramas un visator. „Vrei sa iti arat cea mai frumoasa lucrare a mea?”, ma intreaba, aratandu-mi fotografia baietelului de sase anisori si jumatate, care „va fi cel mai mare ceramist din lume”. Iar sotia sa este, pentru Daniel, „cea mai frumoasa femeie din lume”. „Eu sunt un familist si sunt fericit sa pot sa imi intretin familia”. Sotia sa studiaza stiintele economice. Un viitor manager pentru Les?
Fara sa raspunda, recunoaste, zambind, ca ar avea nevoie de un impresar, de „cineva care sa se ocupe de afaceri!” Dar nu isi poate refuza placerea de a inmana personal lucrarile, de a studia reactiile celor care se opresc in dreptul personajelor sale, de a vorbi cu oamenii. In timpul petrecut in preajma sa, la sala Dalles, a lasat pe multi vizitatori fara replica, la auzul: „daca nu aveti banii acum, nu va faceti probleme. Mi-i trimiteti prin posta. Va scriu adresa.”    

Carte de vizita

Nascut pe 26 aprilie 1972 la Baia-Mare
Premii: 15 premii nationale I-III pentru lucrari personale, Marele Premiu pentru Ceramica in Europa, cu o lucrare de familie (realizata cu tatal sau), premiul criticii in Italia, zeci de participari la expozitii internationale
Familie: casatorit, un copil
Ce isi doreste: sa deschida o scoala de creatie, pe banii sai
Ce ii place: sa piarda notiunea timpului. Datele nu au nici o semnificatie pentru el, importante sunt trairile
Bucurii: sa daruiasca lucrari celor care le iubesc
Model de artist: Michelangelo
Mentor: tatal sau, acum criticul sau.

despre…
…creatie
„Am avut si lucrari pe care le-am spart. Altele stau pe masa de lucru zile intregi, luni, pana gasesc ceea ce caut. Fiecare detaliu – ochii, gura, fiecare trasatura – este esential”
…clienti
„Multi imi cumpara lucrarile doar pentru ca sunt scumpe. Dimpotriva, imi place sa daruiesc lucari celor care iubesc arta din tot sufletul si care, adesea, nu si-o pot permite.”
…familie
„Cu siguranta, fiul meu este mai bun ca mine.”
Les jr (Mircea Nicolas Rafael) a modelat, la sase ani si jumatate, un tatic.