O proiect de lege trimis de conducerea Uniunii Artiştilor Plastici membrilor săi, pentru a fi supus dezbaterii interne înainte de a fi trimis către Parlament, propune crearea unui Ordin al Artiştilor Vizuali cu drepturi exclusiviste de negociere în numele artiştilor şi desemnare a participanţilor la concursurile de achiziţii publice. Pentru a avea „drept de semnătură”, artiştii ar urma să aibă diplomă de specialitate şi să facă un stagiu obligatoriu de ucenicie pe lîngă un artist consacrat.
Artiştii membri ai Uniunii Artiştilor Plastici au primit în luna septembrie un e-mail din partea conducerii organizaţiei cu un proiect de lege care apus pe jar lumea artistică autohtonă „prin felul în care tinde să redefinească nu doar social, ci şi profesional, chiar deontologic, statutul de artist şi, pe lângă aceasta, instituţiile şi organizaţiile reprezentative specifice, prin propunerea creării Ordinului Artiştilor Vizuali”, după cum semnalizează criticul de artă Erwin Kessler, care a organizat marţi, 19 ianuarie 2010, o dezbatere pe această temă în cadrul seriei de evenimente „Artele Marţiale” de la Institutul Cultural Român.
Crearea unor mecanisme de centură şi control
Pe scurt, proiectul de lege propune înfiinţarea unui ordin în care ar fi obligaţi să se înscrie toţi cei care aspiră la statutul de artist şi, mai nou, la „dreptul la semnătură”, care ar urma să fie instituit prin acestă lege. Artiştii fără „studii de specialitate” ar fi excluşi din start din Ordin, dar nici măcar diploma nu este suficientă. Absolvenţii universităţilor de artă ar fi obligaţi să facă un stagiu de „ucenicie pe lângă un maestru consacrat”, asemănător cu aspiranţii la o carieră în avocatură. Un tribunal al artiştilor ar fi în măsură să decidă cine are dreptul de semnătură şi ar putea, de asemenea, să îl retragă. Mai mult, ar acesta avea drept exclusiv de negociere în numele artiştilor şi drepturi exclusive de desemnare a participantilor şi câştigătorilor concursurilor de achiziţii publice.
„Proiectul de lege tinde să repare discrepanţa actuală dintre semnificaţia culturală a activităţii artistice şi recunoaşterea ei socială, în prezent artiştii fiind asimilaţi, din punctul de vedere al beneficiilor primite de la societate (pensii, asigurări sociale şi de sanatate etc) unor categorii aflate foarte jos în ierarhia socială. Dar, odată cu redefinirea acestui statut, proiectul de lege remodelează noţiunea de artist potrivit unor norme şi exigenţe ce pot să apese greu asupra capacitaţii inovatoare a artei şi mai ales asupra libertăţii de expresie, care reprezintă atuul ei principal”, atenţionează Kessler. Acesta a mai remarcat, citind din proiectul de lege, că acesta este în proporţie de 80% preluat din proiectul Legii Designerului, al lui Alexandru Ghilduş, care a fost înaintat la Guvern în 2005, dar nu a fost adoptat pentru că a existat o petiţie online în acest sens, semnată de peste 1.000 de persoane. Virgil Niţulescu a spus că proiectul, redactat de Radu Teodorescu, a ajuns în Guvern, dar nu a fost asumat de niciun ministru.
Un proiect de lege aberant
La dezbaterea de marţi seară din cadrul ICR au fost prezenţi Dumitru Şerban, preşedintele UAP, Călin Stegerean, directoul Muzeului Naţional de Artă din Cluj, şi artistul vizual Vlad Nancă, iar în public s-au aflat principalii actori ai pieţei de artă autohtone, galerişti, istorici de artă, artişti, manageri culturali şi reprezentanţi ai MCC.
Dezbaterea a fost însă înăbuşită din primele minute, după ce şeful UAP a declarat că se dezice de acest document, care este unul intern UAP şi nu unul supus dezbaterii publice, şi, deşi în aceeaşi zi a dat declaraţii pentru „Ziarul de Iaşi” care susţineau acest proiect de lege, a refuzat să îşi asume orice fel de responsabilitate pentru difuzarea lui în cadrul UAP cu scopul de a fi trimis mai departe în Parlament.
„Sunt uimit că m-aţi invitat aici să discutăm despre un document intern care nu reprezintă decât o cercetare pe care am făcut-o cu ajutorul unei echipe de masteranzi cărora le-am dat de tradus din legea canadiană documente şi care au făcut această compilaţie. Am trimis acest mail în luna septembrie, dar nu am primit până în prezent niciun răspuns din partea artiştilor uniunii”, a spus Dumitru Şerban.
Toată lumea s-a declarat de acord cu necesitatea creării unei forme de protecţie socială a exercitării profesiei de artist, care în România este asimilată cu munca necalificată, iar artiştii au pensii de 200 de lei. Însă tendinţa generală, atât în Uniunea Europeană, cât şi în alte ţări civilizate, este aceea de descentralizare a mecanismelor care animă piaţa de artă şi de des-legiferare în acest domeniu, lăsând piaţa să rezolve de la sine aceste probleme şi să-şi creeze mecanisme proprii.
„Sunt perfect de acord cu adoptarea unei astfel de legi, care este o mană cerească pentru avangarda artiştilor. Aşa se vor alege artiştii de meseriaşi. Noi ne-am face treaba în continuare, probabil că am, denumi altfel arta şi am vinde-o ca atare, în afara legii”, spune Dan Popescu, proprietarul uneia dintre cele mai importante galerii private de artă din Bucureşti, H’art Gallery.
„Proiectul de lege este, pe fond, neconstituţional. Nu are nicio şansă să treacă vreodată”, a spus Niţulescu despre proiectul UAP, precizând că dreptul de semnătură nu poate să apară în domeniul artiştilor vizuali, aşa cum este exercitat de arhitecţi. „O autoritate publică nu poate interzice unui artist să se manifeste în spaţiul public”, a spus Virgil Niţulescu, inspector guvernamental şi fost secretar general în Ministerul Culturii. Acesta a mai adăugat că nu consideră necesară o astfel de lege, făcând triitere la Legea Monumentelor de for public, care „funcţionează foarte bine şi nu pune restricţii pentru artiştii care fac lucrări în spaţiul public, oricine putând participa la un concurs de proiecte, jurizat de comisiile de specialitate”.
