Într-o vară, când ţara nu era răpusă de secetă, doborâtă de uragane şi invadată de păianjeni din specia Văduva Neagră, şeful departamentului de ştiri al uneia dintre cele mai puternice televiziuni comerciale de la noi se învârtea abătut prin redacţie. Nu avea subiecte pentru jurnalul din prime time: niciun accident rutier cu cel puţin trei morţi, nicio crimă, niciun butic incendiat, nimic! - se lamenta cu voce tare şeful. Martorii acestei scene povestesc că, în timp c
Într-o vară, când ţara nu era răpusă de secetă, doborâtă de uragane şi invadată de păianjeni din specia Văduva Neagră, şeful departamentului de ştiri al uneia dintre cele mai puternice televiziuni comerciale de la noi se învârtea abătut prin redacţie. Nu avea subiecte pentru jurnalul din prime time: niciun accident rutier cu cel puţin trei morţi, nicio crimă, niciun butic incendiat, nimic! – se lamenta cu voce tare şeful. Martorii acestei scene povestesc că, în timp ce şeful ştirilor îşi plângea de milă, în redacţie a intrat patronul televiziunii care, auzindu-i peroraţiile, s-a apropiat prin spate, pâş-pâş, ca o pisică, şi i-a strigat în ureche, apăsat, să audă toţi reporterii: „O-bagi-pe-mă-ta-goală!“ Fireşte, a fost o glumă a patronului, care trebuia să-şi mobilizeze „negrişorii pe plantaţie“ cu preţul unei umilinţe.
Această întâmplare (vă asigur, nu-i o anecdotă!) dovedeşte că justificarea producătorilor TV, „asta cere publicul, dacă nu-ţi convine, du-te pe Discovery“, este o ipocrizie. O ipocrizie care ne este fluturată de ani buni de oamenii de televiziune cu aroganţă, cu suficienţă, savant (cu sondajele care, chipurile, ar demonstra că românii sunt interesaţi de faptul divers şi că sunt plictisiţi de politică şi de lucruri „grele“) şi cu nişte comparaţii-şablon, de genul: „şi la americani e la fel, n-am descoperit noi apa caldă!“. Fireşte, ei îşi apără marfa şi au de partea lor poporul care înghite ştiri negre, panicarde, alarmiste, foarte bune pentru un început de depresie, şi divertisment cu vedete fără talent, fără umor, fără har, fără niciun Dumnezeu! Cei care îşi exprimă vreo opinie împotriva acestor programe fie sunt persiflaţi cu brutalitate, „schimbă canalul, dacă nu-ţi convine!“, fie sunt mângâiaţi pe creştet, părinteşte: îmi pare rău, dar nu cunoşti poporul român! Nu acceptă să fie judecaţi pe banii lor.
În laboratoarele televiziunilor noastre nu se construiesc strategii sofisticate pentru atragerea telespectatorilor. Prioritar este ratingul, nu contează cum îl faci (poţi s-o vinzi şi pe mama!), contează numai să-l ai! Dacă avem audienţă, avem profit şi mâncăm şi noi, angajaţii, de la director la reporter, o pâine albă! În fond, programele TV nu reflectă preferinţele românilor, ci nivelul de inteligenţă (mediocru) al celor care le realizează. Sau, ca să nu jignim pe nimeni, atât îi duce capul pe oamenii noştri de televiziune.