Aceasta poate fi o veste excelentă pentru un director executiv sau un acționar major al uneia dintre puținele companii care domină economia globală a publicității digitale de 600 de miliarde de dolari. Pentru restul lumii, câștigul publicității a însemnat erodarea vieții private, pierderea libertății și a securității, precum și o slăbire a mijloacelor colective de a trage puterea la răspundere, scrie Boston Review într-o analiză.

Acest lucru se datorează faptului că succesul economic al industriei își are rădăcinile bine înfipte în monetizarea nelimitată a supravegherii consumatorilor. Tehnologiile de publicitate digitală sunt distribuite pe scară largă, dar operează, în mare măsură, sub controlul câtorva companii gigantice, a căror putere de piață asemănătoare monopolului a declanșat, printre alte rele, un val de comunicare manipulatoare și a adâncit o criză a veniturilor printre cele mai importante instituții de jurnalism americane.

Pentru Silicon Valley, publicitatea digitală a fost o mină de aur de proporții epice

Pentru tot ce înseamnă Silicon Valley, publicitatea digitală a fost o mină de aur de proporții epice. Pentru societatea democratică, a fost pur și simplu gaz pe foc.

Problema mare este publicitatea de supraveghere, un model de afaceri bazat pe colectarea invazivă de date. În esență, publicitatea de supraveghere folosește datele pentru a încerca să găsească modalități mai eficiente de a prezice și a influența comportamentele și atitudinile oamenilor.

Regimul de supraveghere a publicității pe internet nu este o dezvoltare, ci o accelerare a tendințelor sociale, aflate la intersecția tehnologiei, marketingului, politicii și capitalismului.

Afacerile lor depind de manipularea comportamentului

Facebook a fost în epicentrul conflictului tehnologic, mai ales după alegerile prezidențiale din 2016, din SUA. Apoi, scandalul Cambridge Analytica a arătat adevăratul pericol: supravegherea generalizată a consumatorilor din centrul modelului de afaceri publicitar al internetului a scăpat de sub control.

O analiză structurală a început să se contureze, în special în jurul daunelor colective ale modelelor de afaceri bazate pe publicitatea de supraveghere. „Afacerile lor depind de manipularea comportamentului”, a scris jurnalistul Rana Foroohar.

„Este un model de afaceri care provoacă daune colaterale nesfârșite.” Chiar și creatorul World Wide Web a intervenit: „Nu avem o problemă tehnologică”, a spus Tim Berners-Lee. „Avem o problemă socială”.

Alimentați de capitalul speculativ, pionierii „dotcom”, precum DoubleClick, CMGI și Yahoo au devenit precursorii mașinăriilor de publicitate de supraveghere de astăzi. Miliarde de reclame s-au răspândit pe Internetul necomercial, ca o ciumă. Când a devenit evident că nimeni nu dădea click pe aceste reclame, a fost propusă o personalizare mai mare, ca o soluție pentru a reduce haosul unui mediu interactiv.

Eforturile de a face reclamele „relevante” s-au bazat pe două lucruri: capacitatea tehnică de a colecta, schimba și monetiza datele consumatorilor la o scară fără precedent și libertatea de a face acest lucru fără reglementarea din jurul unor noțiuni învechite precum ”confidențialitatea”.

Google și Facebook au construit imperii bazându-se că nimeni nu-i va trage la răspundere

Până la sfârșitul anilor 1990, a fost înființată o infrastructură socio-tehnică pentru publicitatea de supraveghere. Când Google și Facebook au continuat să construiască imperii de publicitate în anii care au urmat, s-au bazat pe premisa potrivit căreia colectarea datelor va fi, implicit, omniprezentă, și că vor fi liberi să construiască instrumentele de supraveghere în masă și de persuasiune, fără a fi trași la răspundere publică.

Industria publicității de supraveghere rămâne conștientă de importanța politicii publice. Google și Meta și-au construit imperii pe ideea că principiul politic fondator al internetului – conducerea sectorului privat – poate suporta orice, cu un lobby suficient de bun și manevre de PR. În 2018, când a depus mărturie în fața Congresului, Mark Zuckerberg le-a spus parlamentarilor că „nu se opune reglementării”, atâta timp cât „regulamentul este corect”.