După ce am văzut că măsura retrogradă a plafonării de facto a ratei dobânzii cu care IFN dau credite se potrivește ca nuca în perete cu contextul românesc (intermediere financiară și așa slabă, pondere mare a economiei subterane etc.) și provoacă polarizare socială, hai să vedem dacă argumentele statistice prezentate de banca centrală stau în picioare.
Iată cum prezintă BNR oportunitatea acestei plafonări:
“Pentru prima data din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depășit 10% și este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015. Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost la martie 2017 de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015.
În anul 2016, ritmul de creştere al creditelor IFN a depăsit ritmul de creştere al PIB, în timp ce ritmul de creştere al creditelor acordate de către bănci a fost mai mic decât creşterea PIB.
Ponderea creditării IFN în total credite acordate companiilor a ajuns la 15,6% în martie 2017, în creştere cu 21% faţă de martie 2015. De asemenea, ponderea creditării IFN în total credite de consum acordate populaţiei a fost de 5,3% în martie 2017 înregistrând o creştere de 25% faţă de martie 2015.”
Aparent sectorul IFN se află într-o creștere flamboyantă și este nevoie de pompierul BNR să arunce puțină apă pentru a preveni un overheating.
Ei bine, știți zicala: dacă chinui suficient natura, va sfârși prin a mărturisi. Hai să vedem cât chinuie BNR statisticile ca să găsească argumente pentru demolarea creditorilor care oferă împrumuturi pe termen scurt și foarte scurt.
În graficul de mai jos puteți vedea evoluția activelor IFN, din 2008 încoace:
- Activele IFN sunt 34 mld. lei acum, față de 44 mld. lei înainte de criză;
- Creditele acordate de IFN sunt 25 mld. acum față de 35 mld. înainte de criză.