Nu pare să fi fost citit de autorii propunerii de restricționare a activității IFN. Care este principalul scop declarat al acestei reglementări inițiate de BNR? Micșorarea gradului de îndatorare al populației și reducerea riscului sistemic. Ei bine, iată ce spune studiul Comisiei Europene:
-conform analizei noastre este improbabil ca plafonarea ratei dobânzii să ducă la scăderea creditului de consum. Segmentul de piață relevant pentru creditul cu dobânzi ridicate constituie doar o mică parte din piața creditului de consum.
-Nu există o legătură directă între plafonarea ratei dobânzii și nivelul supra-îndatorării.
-În ceea ce privește ideea că restricționarea ratei dobânzii va permite debitorilor riscanți să ia credite mai ieftine, aceasta pare greu de crezut. Prin contrast, mai degrabă restricțiile vor determina creșterea costului creditului, deoarece ofertanții vor încerca să compenseze scăderea dobânzii prin creșterea comisioanelor.
-În rezumat, concluzia noastră este că plafonarea ratei dobânzii are consecințe mai mici decât se susține. Este clar că această restricție afectează piața creditului de consum în trei moduri:
În primul rând, impunerea unor restricții ratelor dobânzii face ca o anumită parte a clienților să piardă accesul la credit. În al doilea rând, se va diminua numărul produselor de creditare, produsele cu dobânzi ridicate dispărând de pe piață. În al treilea rând, trebuie să nu uităm că ofertanții pot să își structureze oferta de produse în așa fel încât să evite restricționarea ratei dobânzii.”
Pe înțelesul tuturor: plafonarea ratei dobânzii nu face viața mai ușoară nimănui, din contră, o îngreunează fix pe a celor pe care chipurile încearcă să o ajute. Debitorii cei mai riscanți (oameni săraci) vor pierde accesul la credit. Ca să nu-l piardă, creditorii vor recurge la eternele inginerii prin care vor îmbrăca un credit cu dobândă mare în haina unui credit cu dobândă mică (stipulând penalități uriașe ș.a.). La o concluzie similară ajunge un studiu al Băncii Mondiale din 2014. Nu mai insist. Așa cum am explicat în primul episod și în al doilea, intenția BNR a de plafona de facto rata dobânzii la creditele acordate de IFN prin mărirea forțată a capitalului acestora nu are nici o legătură cu riscul sistemic – despre care chiar BNR recunoaște că nu există, nu are nici un fel de justificare ținând cont de contextul pieței creditului din România, va avea efecte contrare celor intenționate făcând și mai mizerabilă viața oamenilor săraci și a celor care obțin venituri parțial la negru, va distorsiona piața creditului, va restrânge competiția. Sunt atât de multe efecte negative încât te întrebi cât de mult merită călcate în picioare interesele cetățenilor pentru satisfacerea unor orgolii politice.
BOGDAN GLĂVAN
profesor de economie
