Nicolae Iorga, în punctul de vârf al personalității sale

Nicolae Iorga (1871-1940), unul dintre cei mai prolifici și influenți istorici, scriitori și oameni politici români ai timpului său, a avut un rol foarte important în dezvoltarea cercetării istorice și culturale în România.

În ediția anterioară jurnalistul Dan Andronic și istoricul Alex Mihai Stoenescu au încercat să contureze un portret și să-l încadreze pe Nicolae Iorga, într-un context al societății de la acea vreme, o societate una în formare din toate punctele de vedere.

Acum discuția celor doi s-a concentrat pe descoperirile ilustrate în cartea istoricului Alex Mihai Stoenescu, „Asasinarea lui Nicolae Iorga”. Alex Mihai Stoenescu a amintit de adversitățile, direcțiile de atac – etnic și profesional – împotriva lui Nicolae Iorga.

„Acum trebuie să înțelegem următorul lucru, că la pragul istoric al apariției statului național unitar, România Mare, adică 1918-1919, Nicolae Iorga a atins punctul de vârf al personalității sale publice. Gândiți-vă că a fost ales președinte al Adunării Naționale în care s-a votat Unirea, adică aspectul juridic.

Pe toată durata, aproape toată durata anului 1919 s-au desfășurat campanii electorale în toate provinciile. Și în noiembrie 1919 au avut loc alegeri și a rezultat un parlament care este adunarea națională, care ratifică existența statului național unitar, România Mare. Președinte al acestei adunări a fost Nicolae Iorga”, punctează istoricul.

Forța personalității sale devenise foarte populară

În 1916, când fiind învinși militar, autoritățile și instituțiile statului s-au retras în Moldova, în celebra perioadă a refugiului de la Iași. Acolo a avut loc o ședință a parlamentului, iar primul ministru era Ion C. Brătianu.

Toți parlamentarii erau speriați, dezamăgiți și într-o stare extraordinar de proastă, explică Alex Mihai Stoenescu.

„Primul ministru Brătianu era acuzat de înfrângerea militare, de dezastru României. Regele și regina se pregăteau să treacă granița, să se refugieze în Rusia.

Situația era disperată și exact în acel moment Nicolae Iorga ia cuvântul în parlament și ține celebru discurs, considerat cel mai mare discurs al lui Nicolae Iorga, rezistență până la capăt, în care ridică morarul. Întoarce toată situația dinspre dezamăgire, spre optimism și lansează această lozincă celebră, rezistență până la capăt, mai bine murim, toți pierim, dar nu ne lăsăm copleșiți de înfrângerea militară și rezistăm până când vom învinge”, spune Stoenescu.

Practic acest discurs salvează calitatea de prim-ministru al lui Brătianu și cariera sa politică. Astfel, rămâne un guvern în care Brătianu conduce în continuare, are sprijinul Regelui și al Reginei, iar la Iași începe o parte foarte interesantă a gloriei lui Iorga, punctează istoricul.

„La Iași se constituie un fel de Consiliu Superior, cum ar fi astăzi Consiliul Suprem de Apărare al Țării, compus din Rege, Regină, primul ministru și Iorga. De ce? Pentru că Nicolae Iorga a fost sprijinit atunci financiar pentru o activitate de propagandă și anume de a dezvolta discursul său de rezistență până la capăt într-o serie întreagă de cărți, broșuri, ziare care se difuzau în tranșee soldaților, astfel încât, în primul rând, armata să-și recapete încrederea și să poată să reziste pe front, ceea ce s-a și întâmplat cu celebrele lupte de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Iorga a avut un rol extrem de important pentru ridicarea morarului și pentru capacitatea de rezistență, pentru că toată lumea era demoralizată, iar armata era și dezorganizată în momentul acela.

Sigur, au mai fost gesturile importante făcute de Regina Maria, mai ales pe linia de front de la Cireșoaia, unde s-a dus în tranșee. A mai fost important și generalul Prezan împreună cu șeful de operații, care era Ion Antonescu. A mai fost important și Averescu”, a declarat istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Istoricul punctează că acest Consiliu Superior, care a coordonat tot și până la urmă, cel care a învins, care a reușit să ia legătura cu mișcarea din Transilvania, cu Partidul Național, acest nucleu l-a conținut și pe Nicolae Iorga, datorită funcției extrem de importante pe care a avut-o, aceea de ridicare a moralului, a încrederii și de promovare a acestei lozinci, a acestei campanii: vom lupta până la capăt, chiar dacă vom pieri, nu lăsăm sub nicio formă să dispară România.

Vezi aici podcastul exclusiv pe canalul de YouTube„HAI România!”.