Scrutinul de luni din Norvegia inaugurează o serie de alegeri care vor avea loc pe tot globul în următoarele două luni și care ne vor spune mult despre cum se prezintă opinia publică după un an și jumătate de pandemie, scrie Henry Olsen într-un articol de opinie realizat pentru The Washington Post. Deși fiecare țară are particularitățile ei, tiparul e deja clar: dreapta tradițională e în declin, iar extrema stângă și populismul sunt în ascensiune.
Ascensiunea populiștilor. Sunt în creștere pe tot globul
Declinul conservatorismului este vizibil aproape pretutindeni. Coaliția de guvernare de centru-dreapta a Norvegiei a primit doar 40% din voturi, în scădere cu aproape 9% față de alegerile din 2017. Uniunea Creștin-Democrată a cancelarului german Angela Merkel e în cădere liberă, întrucât germanii îl văd pe înlocuitorul ei propus, Armin Laschet, drept cel mai puțin preferabil dintre liderii marilor partide. CDU și Uniunea Creștin-Socială din Bavaria, aliată cu ea, sunt cotate acum în sondaje cu numai 21%, o cifră care ar putea fi ușor cea mai scăzută din istoria lor, dacă se va repeta și la alegeri, conform washingtonpost.com
Partidele conservatoare tradiționale din Islanda și Bulgaria au scăzut sub 25% în ultimele sondaje. Între timp, trei partide de centru-dreapta din din Cehia au fost nevoite să se unească în alianța SPOLU („Împreună”), iar asta numai pentru a se asigura că două dintre ele vor trece pragul de 5% necesar accederii în parlament. În urmă cu 11 ani aceleași partide au obținut, luate la un loc, peste 41% din voturi; în prezent alianța lor se chinuie să treacă de 20%.
Stânga moderată e în prăbușire și în alte țări
Până și în Japonia, țară cu o puternică tradiție conservatoare, Partidul Liberal Democrat de la guvernare a suferit recent înfrângeri usturătoare la alegerile locale din Tokyo și Yokohama. Ceea ce l-a și determinat pe premierul Yoshihide Suga să anunțe că nu va mai participa la alegerile generale din această toamnă.
În majoritatea țărilor declinul dreptei nu coincide cu o deplasare a voturilor către rivalii ei tradiționali de centru-stânga. Social-democrații germani (SPD) constituie excepția, propulsați de popularitatea liderului lor, Olaf Scholz, deși numai până la 25%, un procent slab comparativ cu istoricul lor. Dacă actualele sondaje se vor confirma la vot, SPD va câștiga cu cel mai mic scor înregistrat vreodată de un partid mare în istoria de 72 de ani a Germaniei moderne.
Stânga moderată e în prăbușire și în alte țări. În Chile coaliția tradițională întinsă pe tot spectrul politic, de la creștin-democrați la socialiști, e în colaps. Candidații ei au obținut doar 14% din voturi la alegerile din mai pentru adunarea constituantă a țării, iar candidatul ei la președinție, creștin-democratul Yasna Provoste, abia trece de 10% în sondaje. Socialiștii bulgari au obținut scoruri nemaivăzut de mici la cele două rânduri de alegeri neconcludente ținute deja anul acesta, iar sondajele îi cotează doar cu 16% pentru al treilea scrutin al Bulgariei, de pe 14 noiembrie. Iar în Cehia social-democrații care au câștigat alegerile din 2013 sunt cotați acum în sondaje cu mai puțin de 5%, insuficient pentru a intra în parlament.
Extrema stângă, pe de altă parte, e în ascensiune în multe țări. Partidul Rodt (Roșu) din Norvegia, o formațiune marxistă care încă se mai referă în termeni pozitivi la comunism în manifestul ei programatic, ajunsese luni, cu 85% din voturi numărate, la 4,7%, dublându-și scorul din 2017, în vreme ce Partidul Stânga Socialistă avea 7,5%. Forța combinată a extremei stângi a împins Partidul Laburist – care se estimează că va ieși pe primul loc, cum a ieșit la toate alegerile de după 1927 – la numai 26%, unul dintre cele mai slabe scoruri obținute vreodată de el.
Candidatul prezidențial al Frontului Larg de extrema stângă din Chile, Gabriel Boruc, e pe primul loc în sondaje și se prognozează că el va câștiga al doilea tur indiferent ce contracandidat va avea. În Islanda extrema stângă nu e satisfăcută de faptul că premierul Katrín Jakobsdóttir provine din Alianța Stânga-Verde cu orientare de stânga. Noul ei partid, Partidul Socialist Islandez, care acuză Alianța că odată ajunsă la guvernare și-a abandonat eco-socialismul, e cotat cu circa 8% din intențiile de vot, astfel că ar putea ajunge să dețină balanța puterii după alegerile din 25 septembrie.
Și partidele populiste de toate culorile câștigă teren. Există Un Astfel De Popor, un partid bulgar numit astfel după un album scos de fondatorul lui, muzicianul și vedeta TV Slavi Trifonov, a câștigat alegerile din iulie. Un alt partid populist bulgar – Ridicați-vă! Mafia Afară! – a intrat în parlament, în vreme ce trei partide naționaliste de dreapta n-au reușit să obțină la un loc mai mult de 6,5% din voturi, rămânând pe dinafara legislativului.
Partidul ANO din Cehia, condus de premierul populist Andrej Babis, va câștiga probabil alegerile din 8-9 octombrie, urmând ca balanța puterii să fie controlată de Partidul Pirat, Alianța Primarilor și Partidul Libertate și Democrație anti-imigranți – care ar putea obține la un loc peste 30% din voturi. În Chile doi candidați prezidențiali populiști de dreapta au împreună în sondaje aproape același scor cu candidatul de centru-dreapta, Sebastián Sichel. Până și așezata Canadă începe să cocheteze cu populiști de dreapta, având în vedere că scorul mediu de 6% obținut în sondaje de Partidul Popular condus de Maxime Bernier îi spulberă conservatorului Erin O’Toole șansele de a-l detrona pe premierul Justin Trudeau.
Americanii se întreabă adesea de ce sistemul lor tradițional de partide pare că se dizolvă într-o debandadă de facțiuni neguvernabilă. Răspunsul e simplu: întreaga lume dezvoltată trăiește acum sfârșitul sistemelor stabile de partide, construite pentru a răspunde întrebărilor politice ridicate de finalul celui de al doilea război mondial și de cel al războiului rece. Întrebările politice noi duc întotdeauna la noi coaliții politice, iar nici SUA și nici restul planetei nu se apropie de sfârșitul acestei realinieri politice globale.
Sursă foto: Dreamstime