Numai pentru procesele pierdute în 2007 la CEDO, statul trebuie să plătească circa opt milioane de euro. Pentru cruţarea bugetului public, s-a găsit o soluţie: instituirea unui fond de asigurări de malpraxis pentru magistraţi.
Şi, situaţie nemaivăzută, ambele foruri cu drept de decizie în acest sens se declară încântate de propunere. „Este foarte bună şi venită la momentul oportun“, spune Cecilia Murariu, purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional al Magistraturii. Şi „Ministerul Justiţiei este de acord cu planul privind instituirea acestui fond. Vom discuta cu cei din CSM, care sunt direct implicaţi, şi vom promova acest proiect“, afirmă şi Nezir Gelalein, purtătorul de cuvânt al MJ. Cum a devenit, însă, necesar un asemenea sistem?
În sertarele Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), România se remarcă drept statul cu cele mai multe plângeri pe cap de locuitor. Pentru limitarea prejudiciilor, propuneri au venit din toate direcţiile. Premierul Tăriceanu a vorbit despre necesitatea demarării „acţiunilor în regres ale statului român împotriva magistraţilor în cazul condamnărilor la CEDO“. De altfel, începând cu 2006, această posibilitate este prevăzută de Codul de Procedură Penală, potrivit căruia „statul are acţiune în regres împotriva aceluia care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de daune“. Aşadar, dacă un cetăţean dă statul român în judecată, iar CEDO decide despăgubirea acestuia cu suma de 100.000 de euro, Ministerul de Finanţe îl poate acţiona, la rândul său, în instanţă, pe judecătorul care se face responsabil de sentinţa greşită. În realitate, o asemenea măsură nu a fost niciodată pusă în practică, din două motive: membrii CSM au declarat că teama de represalii ar reprezenta un mijloc de exercitare a presiunii aupra magistraţilor. Apoi, condamnarea la plata unor daune de zeci sau sute de mii de euro i-ar aduce în sapă de lemn.
Potrivit ediţiei din 2007 a „Studiului privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar“, realizat de Transparency International România (TI Ro), magistraţii noştri deplâng „inexistenţa unui fond public de asigurare din care să poată fi acordate despăgubiri în cazul erorilor judiciare, fără a fi afectat însă patrimoniul personal al magistratului şi familiei acestuia“. În scurt timp, reprezentanţii TI Ro au venit şi cu soluţia: instituirea unui asemenea fond în care să se verse unu-două procente din salariile tuturor magistraţilor. La un salariu mediu brut de 4.000 de lei, prima de asigurare anuală ar fi de minimum 140 de euro. Suma este suficientă pentru instituirea unei poliţe de asigurare profesională, chiar dacă daunele nu pot fi acoperite integral, spune Bogdan Stan, directorul Asitrans. „Ar fi lăudabil un proiect în care acest tip de asigurări să devină obligatorii“, adaugă el.
Potrivit preşedintelui TI Ro, Victor Alistar, proiectul ar trebui să fie adoptat cât mai repede, întrucât sumele pe care statul român este nevoit să le plătească anual la Curtea Europeană sunt mai mari ca niciodată, iar Ministerul de Finanţe are dreptul să ceară oricând despăgubiri judecătorilor care se fac vinovaţi. „Este de ajuns să existe un precedent, pentru demararea unui şir de procese în acest sens, spune el. Sistemul va fi asemănător cu cel aplicat profesiilor liberale, continuă Alistar. Diferenţa este că, în cazul magistraţilor, el va fi gestionat de către stat“. Prima nu va fi plătită, deci, individual, aşa cum se întâmplă în cazul profesiilor medicale.
Asigurările de malpraxis medical, exemplu negativ
În momentul de faţă, magistraţii nu îşi pot încheia asigurări de malpraxis nici măcar pe cont propriu. Aceasta, deşi companiile de asigurări deţin un portofoliu impresionant de asigurări de răspundere civilă profesională, destinate celor mai diverse categorii de personal, de la silvicultori şi agenţi imobiliari la arhitecţi, avocaţi sau notari. Având caracter obligatoriu, cea mai mare pondere în rândul acestui tip de poliţe le revine însă asigurărilor de malpraxis medical (o cincime din totalul asigurărilor de răspundere civilă profesională încheiate anul trecut de Generali şi trei sferturi din portofoliul omolog al BCR Asigurări).
Eficienţa sistemului în cazul profesiilor medicale a provocat, încă de la lansare, nemulţumiri pe toate fronturile. „Până acum nu a fost chiar niciun caz în care companiile de asigurări să fi plătit în contul vreunui medic“, spune purtătorul de cuvânt al Colegiului Medicilor, Cecilia Rizea. Aşadar, deşi în conturile companiilor de asigurări se duc, anual, circa 150 de milioane de euro, acestea nu au fost obligate până în momentul de faţă să despăgubească nici un pacient. Există, aşadar, riscul ca, implementat necorespunzător, orice nou astfel de sistem să se transforme exclusiv într-o altă sursă de venituri pentru companiile de profil.
«Sistemul va fi asemănător cu cel aplicat profesiilor liberale. Diferenţa este că, în cazul magistraţilor, el va fi gestionat de către stat.»
Victor Alistar, preşedintele Transparency International România
Ameninţaţi
73,7% din judecători consideră că nu sunt protejaţi de riscurile ce decurg din îndeplinirea atribuţiilor
Capital – Editia nr.12, data 26 martie 2008
